Category Archives: Sufleţel

Călătoriile, un timp magic

De fiecare dată când citesc ceva despre călătorii, mă apucă inevitabil dorul de a-mi lua zborul pentru a descoperi noi orizonturi.

Călătoriile sunt pentru mine un fel de suspendare a curgerii timpului, pentru că aduc în prim-plan un spaţiu unde doar „aici” şi „acum” contează, unde nu există griji, program, „trebuie”, ci doar o dulce libertate de a explora şi de a cunoaşte. În vacanţe, lumea reală capătă prioritate; internetul e deja ceva depărtat şi desuet, în timp ce ochii sunt căscaţi la maxim, cu dorinţa de a absorbi cât mai mult din ceea ce se află în jur. Sufletul e atât de plin de frumuseţea noului, încât se îmbată cu ideea că momentele magice de acum vor dura pentru totdeauna.

calatoriile un timp magic

Plimbările pe alte meleaguri sunt o invitaţie la a te pune în pielea locuitorilor unui spaţiu diferit. Îmi place să-mi imaginez viaţa oamenilor din locul respectiv, bucuriile, temerile lor şi modul de a privi lumea. Oare cum se raportează la existenţa lor, sunt mulţumiţi, îngrijoraţi, stresaţi? Sunt mândri de ceea ce sunt, de oraşul/ţara lor? Se verifică stereotipurile auzite despre ei? Sunt chiar atât de diferiţi de mine? Mai contează diferenţele culturale în ziua de azi? Continue reading

Relaxare, calm, conştientizare

Pentru mine, a sta locului câteva minute înseamnă un adevărat exerciţiu de voinţă. Mi-e greu să stau liniştită şi nu mă încântă ideea de a nu auzi zgomote şi a îndura tăcerea. Cum exerciţiul cu Do nothing for 2 minutes nu prea mi-a reuşit, am zis să încerc o metodă de relaxare ghidată, cu ajutorul Calm.com, un site care îşi propune să aducă puţină relaxare în programele noastre agitate.

După ce aţi ales peisajul care vă inspiră, nu trebuie decât să vă aşezaţi comod pe un scaun, să închideţi ochii şi vă relaxaţi, ghidaţi de o voce care vă ajută să fiţi mai conştienţi de corpul vostru.

Recomand varianta de 10 minute, fără muzică, doar cu ghidarea şi sunetele naturale care se aud în funcţie de peisajul selectat.

(click pe imagine – link-ul se va deschide în altă fereastră)

calm

Continue reading

Ce-ţi şopteşte copilul din tine?

Copilăria reprezintă o sursă inepuizabilă de aventuri şi boacăne care, rememorate la întâlniri cu prietenii, stârnesc hohote de râs chiar după ani buni. Aproape că nu ne vine să credem ce zvăpăiaţi şi fără griji eram odată, cât de liber ne manifestam şi cum a trecut vremea.

Un copil este mereu cu ochii larg deschişi, curios, gata să cunoască lumea. Spune pe loc ce crede, într-un exerciţiu extrem de sinceritate, fără a-i menaja pe ceilalţi. Găseşte răspunsuri la întrebările cele mai dificile, care ar pune pe gânduri chiar şi un adult. Când nu ştie ceva, nu se sfieşte să întrebe, fără să se ruşineze de lipsa sa de cunoaştere, dar afişând o dorinţă sinceră şi puternică de a afla. Este mereu dispus să încerce, chiar dacă e posibil să nu reuşească. Cade, plânge puţin, dar apoi se ridică şi continuă să exploreze lumea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Continue reading

Ce cuplu faci cu mâncarea?

hrana si iubireRelaţia cu hrana e ca o relaţie de cuplu.

O relaţie armonioasă cu persoana iubită, în care găseşti un echilibru între libertate şi angajament, îţi oferă posibilitatea de a te manifesta aşa cum simţi, fără a avea sentimente de vinovăţie. Treci prin stări diverse, de la bucurie, extaz, curiozitate, până la dezamăgire şi furie. Ai parte de momente picante, dulci, amare sau sărate. Însă toate aceste trăiri sunt cât se poate de reale, de vii şi de aceea te hrănesc şi îţi dau energie.

Cred că ăsta este avantajul principal al unei alimentaţii sănătoase: putem savura de toate fără să ne simţim vinovaţi. Avem libertatea de a ne hrăni cu de toate, atâta timp cât ne respectăm organismul şi menţinem un echilibru între capriciile noastre şi poftele lui. Exact ca într-o relaţie.

O relaţie armonioasă cu mâncarea ne face să experimentăm gusturi diferite la intensitate maximă, încât nu simţim nevoia exceselor. Mâncarea adevărată nu doar că ne produce plăcere, dar ne dă energie şi vitalitate. Continue reading

7 sfaturi pentru o abordare mai optimistă a vieţii

  1. Deschide ochii şi priveşte altfel lucrurile din jurul tău. Caută frumuseţea acolo unde la prima vedere nu e nimic neobişnuit: într-un gest, un peisaj, o clădire, un chip etc. Pentru a-ţi fi mai uşor, foloseşte-te de artă. Fie că e vorba de pictură, arhitectură, dans, fotografie sau altele, arta oferă o interpretare originală a lucrurilor simple, relaxându-ţi mintea şi sufletul. Practicată sau doar admirată, îţi va arăta o privelişte plăcută asupra vieţii.
  2. Ce te face fericit? Scrie în fiecare zi 2-3 chestii care ţi-au adus zâmbetul pe buze sau ţine un jurnal al lucrurilor bune care ţi se întâmplă
  3. Schimbă-ţi obiceiurile, învaţă ceva, mergi în alte locuri decât cele pe care le frecventezi de obicei, fă cunoştinţă cu oameni noi şi află poveştile lor. Pentru că încă există adevărate modele, persoane care impresionează prin puterea de care dau dovadă, prin iniţiativă sau curaj. Lasă-le să te inspire. mic-dejun-cu-ceai-si-croissant
    Continue reading

Unde e acasă?

apus-in-bucurestiSunt oameni care aleg să îşi schimbe domiciliul, iar unii fac asta destul de des, de plăcere sau de nevoie, mutându-se în alte oraşe/ţări, la mulţi kilometri depărtare de locul în care s-au născut şi au crescut. Existenţa opţiunilor mi se pare un lucru minunat, pentru că oferă ocazia unor noi începuturi, e un mod prin care poţi să-ţi urmezi pasiunea sau iubirea, să fii stăpân pe viaţa ta şi să te eliberezi de anumite condiţionări.

De multe ori mă întreb însă cum e să fii un hoinar care se mută de colo-colo în lumea mare, fiindu-i dificil să mai spună unde e acasă. E locul de unde vii sau locul în care te-ai stabilit? E un concept căruia îi dai „refresh” în funcţie de prezent sau e ceva stabil, pentru totdeauna? Mai e şi problema persoanelor dragi, care nu se mută o dată cu tine, ci rămân despărţite de distanţă.

Pe de altă parte, cred că a te deplasa de colo-colo îţi dă un sentiment plăcut de libertate, fiindcă nu te mai simţi constrâns de un loc anume, ci eşti ca o pană purtată de vânt, uşoară, fără constrângeri. Mă gândesc că devii mai detaşat de lucrurile materiale şi înveţi să păstrezi mai ales în suflet chestiile la care ţii, alături de persoanele de care îţi e dor. Dincolo de stresul schimbării, noile situaţii de viaţă te fac mai vigilent, mai matur, îţi dau un curaj al cărui gust nu e cunoscut celor „statornici”. Continue reading

Azi sunt recunoscătoare

Azi sunt recunoscătoare pentru că pot să merg, să dansez, pentru că pot să admir culorile şi statuile care îmi plac atât de mult, să zâmbesc celor din jur şi să-mi îmbrăţişez oamenii dragi.

Sunt recunoscătoare pentru că pot să ascult muzică, să savurez un ceai şi să simt gustul amărui al ciocolatei, prospeţimea fructelor şi ploaia de primăvară.

ploaie de apus in bucuresti