Category Archives: Sufleţel

Delicatese şi cadouri gourmet de la Biscuit.ro

Weekendul trecut am ţinut-o numai în răsfăţuri. După ceremonia ceaiului şi bunătăţile de la Băcănia Veche, a venit rândul delicateselor de la Biscuit, câştigate la un concurs simpatic pe Bookaholic.ro.

Pentru că m-am jucat cu imaginaţia, personajele din cărţi şi produsele din magazinul online Biscuit, am primit cadou nişte delicioase discuri de ciocolată, o punguţă de ceai Le Palais des Thés şi un mix franţuzesc de ierburi şi condimente.

bunatati Biscuit.ro

Ştiau oare cei de la Biscuit că sunt topită după ciocolata neagră? Ei bine, nu prea cred, bănuiesc că a fost vorba mai mult de noroc :D.

Discurile de ciocolată (70% cacao) sunt minunate de savurat încet, în tihnă, ca desert după un prânz consistent sau ca gustare în pauza binemeritată dintre două proiecte. Mai întâi se simte gustul voluptuos de cacao, apoi o aromă fresh de lime, pentru ca la sfârşit chili-ul să înnebunească papilele gustative şi să rămână pentru o bună bucată de vreme în amintirea lor. E o ciocolată care pur şi simplu te înviorează şi îţi desenează un zâmbet pe toată faţa. Continue reading

3 bucurii pe zi

Enjoy the little things in life, for one day you may look back and realize they were the big things.

Robert Brault

Fiecare dintre noi are, zilnic, mici motive de bucurie; sunt multe activităţi plăcute pe care le facem frecvent sau oameni dragi pe care îi îmbrăţişăm, dar pe moment nu ne dăm seama cât ne umplu de energie. Sunt lucruri simple, care pentru alţi pot părea lipsite de importanţă, dar care pe noi ne fac să „înflorim” sau ne lipesc un zâmbet uriaş pe buze.

desene pe astfalt

Ce-ar fi dacă le-am însemna undeva? Putem să notăm, de exemplu, câte 3 bucurii pe zi, care să ne ajute să conservăm momentele de fericire în doze mici de optimism. Am zis 3 pentru că e o cifră magică şi de poveste, dar nu e musai să fie doar 3 bucurii. Pot fi 4, 6, 13, 20 sau una singură: o întâlnire pe neaşteptate cu cineva, un prânz delicios, zâmbetul unui necunoscut, o scenă simpatică de pe stradă, o plimbare, ceva ce am făcut şi suntem mândri etc.

Notate la sfârşitul fiecărei zile, poate pe un calendar frumos decorat sau într-o agendă, şi citite peste ceva timp, cele 3 bucurii ne vor aminti de lucrurile pentru care merită să fim recunoscători, mai ales când suntem cu rezervele de optimism aproape de zero.

Continue reading

Bucuria unei cărţi poştale

După-amiază de vară târzie. În scara blocului, linişte…

Intru, mă îndrept maşinal spre cutia poştală şi o deschid, cu gândul de a arunca imediat tot conţinutul colorat şi inutil care s-ar putea afla înăuntru. După ce am înhăţat maculatura voluminoasă şi m-am debarasat de ea, am fost uimită să găsesc pe fundul cutiei şi o carte poştală, o vedere cu un port imortalizat pe înserat, într-o lumină violet, iar pe spate câteva rânduri într-o limbă care mi-a dezvăluit numaidecât expeditorul.

Uitasem cum e să primeşti în cutia poştală şi altceva în afară de cataloage de la hipermarketuri, facturi, reclame despre credite sau instalatori, scrisorele de la ANAF şi, periodic, materiale cu iz politic.

Ce-i drept, mi se ceruse adresa în acest scop, dar nu mă aşteptam ca intenţia să se materializeze atât de curând. Şi m-am bucurat ca un copil.

În epoca comunicării cu viteza luminii, când poţi să trimiţi un e-mail instantaneu, cu efort minim, gestul de a folosi o carte poştală pentru a transmite ceva poate părea desuet şi perimat. Însă tocmai această raritate îl face mai preţios, mai demn de apreciat.

Continue reading

De azi spun mai des „mulţumesc”

Pentru că face bine, pentru că e un suport minunat pentru zâmbete şi pentru că e gratis.

În ultima săptămână am primit multe mini-pilule de „merci” şi de fiecare dată rezultatul a fost acelaşi: ziua mi-a fost înseninată şi oamenii mi-au apărut mai frumoşi. Aşa că de acum vreau să ofer şi eu mai multe „mulţumesc”-uri, chiar şi când e vorba de gesturi mărunte, aparent fără prea mare însemnătate.

multumesc

Mulţumesc” e pastiluţa-minune care descreţeşte frunţi atunci când e servită alături de un zâmbet cald şi sincer, fără să aibă efecte adverse.

Printr-un simplu cuvânt ne întoarcem spre celălalt şi creăm pe loc o legătură simplă, lipsită de pretenţii sau fast, care doar oferă. O clipă de atenţie, de respect, de apreciere.

Dincolo de un gest de politeţe, „mulţumesc” e un îndemn discret la recunoştinţă faţă de ceea ce avem.

Continue reading

Ploaie

După atâtea zile călduroase, ce poate fi mai frumos decât o ploaie nebunatică?

E aşa liniştitor să auzi ploaia zbătându-se afară, în timp ce tu stai în casă, leneveşti şi bei un ceai călduţ, citeşti sau scrii… E ca un fel de exorcizare, un ţipăt eliberat fără efort, ca şi cum altcineva îţi descarcă nervii fără ca tu să depui un minim de efort. Şi cu cât ploaia e mai puternică, mai convingătoare, cu atât te simţi mai eliberat. Dacă mai şi tună sau fulgeră, deja ştii că toată oboseala de săptămâna trecută s-a dus ca prin farmec, spălat de picăturile de ploaie. Mirosul de răcoare are darul unui energizant magic, care-ţi limpezeşte mintea fără să ţi-o agreseze. Verdele prăfuit al frunzelor devine viu, de parcă ar zice: Trezireaaaaa! Când ai de gând să-ţi trăieşti şi tu viaţa asta?

După ploaie, iese şi soarele. Eu aş prefera să ningă direct 😀

ploaie

PS: Şi ca să clarificăm o treabă: iubesc ploaia doar când sunt în casă. În rest, prefer uscatul. Continue reading

10 locuri de văzut în Bucureşti

Un top subiectiv al locurilor de văzut şi de trăit în Capitală:

1. Statuile din Centrul Vechi

Centrul Vechi al Bucureştiului a fost renovat, (sper că) nu mai e un secret pentru nimeni. Dincolo de puzderia de terase şi de oameni care mişună în căutarea unui loc de poposit la o bere sau un suc, există şi detalii care bucură sufletul. Dacă deschideţi bine ochii şi vă ridicaţi puţin privirea spre cer, veţi vedea acoperişuri cu statui curioase, basoreliefuri şi modele diverse. Odihniţi-vă puţin pe treptele Băncii Naţionale, în timp ce admiraţi simbolurile cu care este împodobită clădirea.

detaliu balcon statui centrul vechi2

Continue reading

Dolce far niente… sau nu?

Mă oboseşte teribil să nu fac nimic. În ultimul timp am observat că prea mult somn îmi induce o stare de amorţeală, mă doare capul şi sunt fără chef cât e ziua de mare.

nisip

Vacanţele nu sunt vacanţe dacă nu merg undeva, dacă nu mă plimb şi nu descopăr locuri noi. Pur şi simplu mi se pare de neacceptat să stau acasă, fără să fac nimic. M-aş plictisi teribil să zac aşa vreo câteva zile. Îmi sunt de ajuns după-amiezile sau weekendurile libere pentru lenevit, pentru stat eu cu mine; dacă se mai adaugă la ele şi concediile, deja e prea mult.

M-am întors din vacanţa asta cu o poftă teribilă de stat la poveşti cu prieteni, de ieşit, de scris şi lucrat. Săptămâna asta mă simt foarte goingoutoholică 😀

Vi se întâmplă şi vouă, măcar uneori?