Vinerea trecută am participat pentru prima dată la o demonstraţie de ceremonia ceaiului (chanoyu), organizată de Ambasada Japoniei, Asociaţia Tankokai România şi Asociaţia Rădăcini Culturale la Teatrul Odeon. O experienţă tare frumoasă, liniştită şi plină de noutăţi.

Înainte de ceremonia propriu-zisă am admirat o expoziţie de kimonouri colorate, bonsai şi origami şi am răsfoit o revistă dedicată ceremoniei ceaiului, cu poze şi explicaţii despre această minunată artă.

Invitatul de onoare a fost doamna Michiko Nojiri, maestră de ceremonia ceaiului, asistată de maestrul de ceai Gabriel Soga Căciulă şi de membrii Asociaţiei Tankokai România, îmbrăcaţi în kimonouri tradiţionale.

Ceremonia ceaiului sintetizează istoria şi cultura japoneză, fiind un mod de transpunere a filosofiei zen. Ceaiul, aflat în centrul acestei experienţe, este pretextul pentru ceva mult mai profund, un suport pentru o comunicare simbolică, plină de semnificaţii, care pentru un necunoscător poate părea bizară prin formalismul său. Este diferită de comunicarea obişnuită, aşa cum o înţelegem noi, europenii – adică sporovăială :D. Calmul, liniştea sufletească sunt cele care creeză legături şi în acelaşi timp permit gazdei să ofere ceaiul cu inima deschisă oaspeţilor săi.

Ceremonia ceaiului nu este numai o modalitate de dezvoltare spirituală, dar şi imaginea unei culturi a ospitalităţii. Invitaţiile se trimit cu mult timp înainte, pentru ca gazda să aibă timp să pregătească toate cele necesare şi să găsească instrumentele potrivite.

Drumul spre casa de ceai trece printr-o grădină care are rolul de a purifica oaspeţii, un fel de trecere din lumea de afară spre locul magic al celebrării ceremoniei. În casă se admiră ceramica şi obiectele pentru ceai, se poartă conversaţii simple.

Înainte de servirea ceaiului, oaspeţii sunt serviţi cu biscuiţi, pe care îi sfărâmă folosind o bucată de hârtie specială purtată în kimono. Cu gesturi sigure, încărcate de simbolism, gazda prepară ceaiul şi îl înmânează primului oaspete. Apoi, acelaşi recipient este curăţat, iar ceaiul este preparat din nou, pentru următorul invitat.

Uneori, lumina este foarte slabă, iar în liniştea camerei se poate auzi zgomotul apei care fierbe sau sunetul instrumentelor de ceai. Practic, o persoană iniţiată ştie în ce moment se află ceremonia doar după aceste semnale.

Demonstraţia a durat aproximativ o jumătate de oră (tradiţional, ceremoniile de ceai pot ţine şi până la patru ore!), timp în care ni s-au explicat gesturile realizate de gazdă şi de oaspeţi. Apoi au urmat întrebările şi servirea cu biscuiţi şi ceai (care, fie vorba între noi, a cam stricat farmecul evenimentului..)

PONT: Dacă sunteţi pasionaţi de ceremonia ceaiului, vă puteţi înscrie la cursurile organizate de Asociaţia Tankokai România. Detalii aici: http://www.urasenke.ro/index.html. Pe pagina lor găsiţi şi alte evenimente legate de cultura japoneză.