După atâtea zile călduroase, ce poate fi mai frumos decât o ploaie nebunatică?

E aşa liniştitor să auzi ploaia zbătându-se afară, în timp ce tu stai în casă, leneveşti şi bei un ceai călduţ, citeşti sau scrii… E ca un fel de exorcizare, un ţipăt eliberat fără efort, ca şi cum altcineva îţi descarcă nervii fără ca tu să depui un minim de efort. Şi cu cât ploaia e mai puternică, mai convingătoare, cu atât te simţi mai eliberat. Dacă mai şi tună sau fulgeră, deja ştii că toată oboseala de săptămâna trecută s-a dus ca prin farmec, spălat de picăturile de ploaie. Mirosul de răcoare are darul unui energizant magic, care-ţi limpezeşte mintea fără să ţi-o agreseze. Verdele prăfuit al frunzelor devine viu, de parcă ar zice: Trezireaaaaa! Când ai de gând să-ţi trăieşti şi tu viaţa asta?

După ploaie, iese şi soarele. Eu aş prefera să ningă direct 😀

PS: Şi ca să clarificăm o treabă: iubesc ploaia doar când sunt în casă. În rest, prefer uscatul. Continue reading →