Category Archives: România Pozitivă

Nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare!

“Find what feels good!”

Efort, încrâncenare, transpiraţie şiroind pe muşchi bine definiţi. Un instructor spartan care îţi numără printre dinţi flotările şi nu pare prea mulţumit de ritmul tău de lucru. Respiraţii sacadate, încruntare. Aşa arată pentru unii cadrul ideal în care se simt motivaţi să facă mişcare. Şi e ok. Însă asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să se regăsească în acest tablou suprarealist. Există şi alte forme de “artă”, până la urmă.

Te rog, nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare în stilul propriu! Nu te lăsa convins că a face mişcare e o corvoadă, nu te lăsa îngrădit de concepţiile lor înguste că trebuie neapărat să tragi de fiare pentru a arăta mai bine. Nu, a face mişcare e un lucru la fel de personal ca pantalonii preferaţi: nu e musai să fie la modă, ci e important să ţi se potrivească şi să te simţi bine cu ei. Aşa că nu te limita la ce “trebuie”, ci găseşte ceea ce îţi place, explorează şi descoperă tipul de mişcare motivant pentru tine. Poate îţi doreşti doar să ai mai multă energie şi de-asta alegi să faci aerobic, kangoo jumps, jogging, yoga sau abdomene. Poate vrei doar să te simţi bine, nu să dobori recorduri olimpice sau să participi la ultramaratoane.

Foto: runnerseden.com

A face mişcare nu e (doar) despre a transpira şi a obosi, ci şi despre a te cunoaşte, a-ţi asculta corpul, a fi tu cu tine sau, dimpotrivă, a împărtăşi bucuria de libertate cu ceilalţi.

Continue reading →

(Re)descoperă-ţi mirosul!

1 Reply

Miros dulce-acrişor de lăcrămioare, de narcise, de zambile. Miros de brioşe proaspăt scoase din cuptor. Miros ascuţit de benzină. Miros dens de cafea aburindă. Miros de ploaie rece de primăvară. Miros de iubire. Miros de libertate…

Ce arome plutesc acum în jurul tău? Ce senzaţii îţi trezesc?

Constat că mirosul este destul de neglijat în comparaţie cu celelalte simţuri. Majoritatea dintre noi suntem mai ataşaţi de sfera vizuală şi de cea auditivă, astfel că mirosul rămâne la urmă, ca un accesoriu de care ne putem uşor lipsi. Îl băgăm în seamă doar când, trecând pe stradă, ne izbeşte vreun iz puternic neplăcut ori când, în metrou, parfumul celui de lângă noi ne trezeşte la viaţă o amintire pe care o credeam de mult pierdută. Ne amintim cât de valoros e mirosul când suntem răciţi şi simţim ce neplăcut e să nu percepem nicio aromă.

Simţul olfactiv ne oferă ocazia unor experienţe extrem de variate: se pare că omul poate recunoaşte aproximativ 1.000 miliarde de mirosuri, zic ultimele studii. Dacă devenim mai conştienţi de el, ne poate lărgi universul senzorial, fiind transpuşi într-o plimbare prin lumea amintirilor proprii, dar şi a senzaţiilor noi. Mirosul e ca un joc unde mii de piese de puzzle se aranjează în cele mai creative forme pentru a compune cadre senzoriale uimitoare, uneori revelatoare. Prin miros, poţi gusta dintr-o gamă vastă de plăceri, la fel de intense ca cele tactile, vizuale sau auditive. Continue reading →

Cum am învăţat să-mi iubesc picioarele

8 Replies

În ultimii ani, dulapul meu s-a umplut de pantaloni şi blugi, în timp ce numărul fustelor şi al rochiilor a scăzut dramatic, până la… zero. Am preferat să-mi ascund forma şi culoarea palidă a picioarelor sub materialul moale, protector al pantalonilor, pe motiv că aşa îmi e mai uşor să mă mişc, să fiu în largul meu. Şi asta inclusiv pe timp de vară.

Între timp, s-a întâmplat ceva ce mi-a făcut poftă să mă îmbrac în haine cu vedere la forma picioarelor, astfel că mai pe la toate târgurile şi în magazine privirea mi-a fost atrasă de rochiţe colorate, cu modele florale sau geometrice. Acum mă simt minunat când ies pe stradă în rochie şi mi se pare chiar mai comodă decât o pereche de pantaloni (pentru mine, comoditatea e pe primul loc când vine vorba de îmbrăcăminte).

Când şi de ce s-a produs declicul?

Continue reading →

Viaţa e prea scurtă ca să fii supărat

3 Replies

Uneori, pentru o perspectivă mai bună a lucrurilor, e bine să dai zoom out şi să priveşti imaginea de ansamblu. Când eşti prea prins în micile detalii ale vieţii cotidiene, un pas înapoi poate fi revelator şi te poate ajuta să fii mai conectat la ansamblu, la întreg jocul de puzzle, şi nu la o piesă mai capricioasă, pe care nu reuşeşti să o potriveşti cum trebuie.

Serios acum, viaţa e prea scurtă ca să te superi că vânzătoarea nu ţi-a zâmbit destul de convingător sau că tipul ăla nesimţit nu s-a dat din calea ta la metrou. Să te plângi că plouă şi că pantofii nu se asortează cu fusta ori să nu mai vorbeşti cu cineva drag din cauza unor orgolii sau a unor motive pe care nici nu le mai ţii minte. Viaţa-i prea scurtă ca să arunci cu vorbe grele în stânga şi-n dreapta, ca şi cum ai fi un judecător atotputernic.

„Dacă un măgar îţi dă o copită, nu face şi tu la fel”. Când cel de lângă tine e îmbufnat, nu trebuie să faci şi tu ca el. Nu e cazul să te laşi tras în vârtejul indispoziţiei şi să te superi pentru micile detalii lipsite de relevanţă în viaţa ta. Până la urmă, mai mult decât realitatea contează percepţia noastră asupra ei. Dacă tranformăm orice mic inconvenient al vieţii de zi cu zi într-o catastrofă, cum ne mai raportăm la boli, accidente sau alte evenimente tragice?

Apropo de asta, mi-am amintit de un pasaj din „Mănâncă, roagă-te, iubeşte” Continue reading →

Poftă bună la o felie de viaţă!

3 Replies

“Poate că lumea n-ar fi aşa de rea dacă am încerca s-o gustăm ceva mai mult” – Henry Miller

Suntem pe „fast mode” în mai tot ceea ce facem. Răbdarea a ajuns să fie un atribut desuet, iar timpul – un lux. Viaţa devine un fast food în care am uitat să ne savurăm nu doar mâncarea, ci şi zilele.

De câte ori ţi-ai luat prânzul pe colţul biroului, muşcând la întâmplare dintr-un covrig în timp ce-ţi foloseşti tastatura în loc de farfurie? Îţi vei da seama, probabil, că aceeaşi grabă te cuprinde atunci când înfuleci din viaţă, mestecându-ţi zilele absent, cu gândul la desertul care se lasă aşteptat.

Uiţi că viaţa e cu autoservire, că trebuie să intri în bucătărie şi să te foloseşti ingredientele pe care le ai la dispoziţie pentru a avea ceva bun la masă, gătit cu creativitate şi curaj. Continue reading →

Schimbările şi gustul dulce al micilor reuşite

4 Replies

Ce simţi când ai făcut paşii spre schimbare? La ce te gândeşti când tocmai ai trecut peste un hop important, iar lucrurile încep să se aşeze? Cum trăieşti momentul în care îţi dai seama că ai învăţat ceva nou?

Fiecare om îşi celebrează reuşitele într-un fel anume şi se bucură în stilul propriu de obiectivele îndeplinite, mai gălăgios sau mai discret. Pentru mine, e o adevărată încântare senzaţia că am reuşit să fac un lucru pe care în trecut nu-l credeam posibil.

Îmi amintesc cu un uşor amuzament de momentul în care un semimaraton mi se părea un obiectiv-limită, când acum alergarea celor 21 de kilometri a devenit o plăcere la îndemână. Sau de programul căruia nu reuşeam sub nicio formă să-i dau de cap, însă acum fac slalom printre meniuri şi liste fără probleme. Să lucrez de acasă şi să reuşesc să mă întreţin mi se părea un vis prea frumos pentru a fi adevărat, dar iată că acum zâmbesc din spatele biroului meu de acasă, fără presiunea unui program de la 9 la 5.

Indiferent că este vorba de a alerga 10 kilometri, a lucra în Photoshop sau a găti o mâncare bună fără să dai foc la bucătărie, experienţele de învăţare şi evoluţie nu sunt întotdeauna cele mai plăcute, pentru că presupun o schimbare, o rupere a ritmului cu care erai obişnuit. Însă după ce le-ai “îmblânzit”, îţi este uşor să te joci cu ele, iar orele de chin devin o simplă amintire. Continue reading →

De ce să renunţi la lucrurile inutile

15 Replies

Când eram mică, ţineam la jucăriile mele ca la ochii din cap. Nu suportam să mă separ de ele sau să-mi fie aruncate, iar despărţirea de anumite obiecte, fie ele neînsemnate, se lăsa cu un ocean de lacrimi. Desigur că nu le foloseam pe toate, însă simţeam nevoia să le ştiu prezente undeva, acolo, prin casă.

Mai târziu, am avut o perioadă în care cumpăram lumânări parfumate cu nemiluita. Cele mai multe vizite la hipermarket se terminau, inevitabil, cu cel puţin un astfel de obiect în coş. Pe majoritatea nu le aprindeam niciodată, doar se umpleau de praf prin diferite colţuri ale camerei.

Nu ştiu când s-a produs declicul, însă la un moment dat, acum câţiva ani, mi-am dat seama că Continue reading →

Tu ce pui în bagaj?

Cel mai valoros cadou de Crăciun

2 Replies

…este un lucru ce se găseşte tot mai rar, după care toţi tânijm, dar ne scapă printre degete. Îl pierdem printre minutele petrecute butonând televizorul, pe wall-ul de pe Facebook sau prin cine ştie ce activitate intensă, care nu ne aduce mulţumire, dar ne anesteziază sau ne gâdilă orgoliul.

Valoarea îi creşte şi mai mult cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când se apropie un nou an şi parcă am vrea să înghesuim în aceste ultime zile toate lucrurile pe care ni le-am propus să le facem în restul anului şi n-am reuşit. Se adună o grămadă de chestii de rezolvat, de cumpărat brad, cadouri, mâncare… Facem cumpărături cu frenezie, de parcă se apropie sfârşitul lumii şi magazinele n-ar fi deschise în fiecare zi.

Cel mai preţios cadou este TIMPUL.

De Crăciun, acordă-ţi timp să te bucuri. De familie, de prieteni, de brad, de cadouri, de luminiţe. De toate lucrurile bune care ţi se întâmplă. Continue reading →

Gesturi mici şi orez cu lapte

Zâmbet şi sănătate

blog despre starea de bine :)