Moto-ul meu în viaţă 🙂
Life is short. Kiss slowly, laugh insanely, love truly and forgive quickly – Paulo Coelho
Pentru că vara ne gâdilă deja entuziasmul, iar pofta de vacanţă e dată la maxim, îţi propun câteva experienţe care să-ţi aducă zâmbetul pe buze, indiferent cât de aproape sau de departe îţi este concediul:
Pentru multe persoane, ceaiul se bea doar cald, fiind asociat cu răcelile, ierburile amare şi zilele friguroase de iarnă. Ei bine, află că ceaiul este deosebit de gustos şi rece, într-o combinaţie minunată pentru vară. Şi nu mă refer la ice-tea-ul din supermarketuri, plin de zahăr, ci de infuziile de fructe, plante şi flori din care îţi poţi face chiar tu acasă un ceai rece perfect, adăugând cuburi jucăuşe de gheaţă şi fructe proaspete pentru culoare.
De fiecare dată când merg într-o vacanţă îmi doresc să iau cu mine măcar o bucăţică din locul respectiv şi încerc să cumpăr suveniruri caracterstice regiunii. Însă mai de fiecare dată îmi dau seama că produse foarte asemănătoare aş putea găsi şi în Bucureşti, aşa că de ce să le car tocmai de-acolo? Mai ales că în multe cazuri acasă obiectele respective sunt mai ieftine sau măcar la acelaşi preţ, iar diferenţele de calitate sunt neglijabile, din experienţa mea de până acum. Ierburi din Provence şi vinuri cu dichis se găsesc cam în orice supermarket, de paste italiene nu mai zic…
În lumea noastră atât de interconectată, cât de specifice/unicate mai sunt suvenirurile vândute ca produse tradiţionale?

Dacă aş putea să mă transpun într-un animal, mi-ar plăcea să am trăsăturile unei pisici.
Pentru că este un animăluţ independent, care ştie să se descurce pe stradă, însă nu abuzează de agresivitate, ci se bazează pe instinct şi pe agerime. Nu prea îşi bagă în seamă stăpânul, dar se alintă când vrea să fie mângâiată. Ţi se bagă pe sub piele, însă nu supusă, ci mândră şi senzuală. Se caţără cu abilitate prin copaci folosindu-se de gheruţele ascuţite, sare peste garduri, se strecoară cu uşurinţă prin găuri şi spaţii înguste, mlădiindu-şi corpul elastic. Îi place să exploreze şi se avântă în tot felul de aventuri, dar cade mereu în picioare. Şi o ia de la capăt, că doar are şapte vieţi.
Dar mai este şi partea „soft”: dincolo de a fi neastâmpărată, este o fiinţă care ştie să se relaxeze. Continue reading
Cine se scoală de dimineaţă….
Departe ajunge? Sau… e obosit toată ziua? 😀
Indiferent care e varianta potrivită pentru tine, e clar că modul în care ne petrecem dimineaţa ne influenţează starea de pe parcursul zilei. Aşa că de ce să nu avem o dimineaţă minunată, urmată de o zi la fel de bună, în loc să ne enervăm pentru toate mărunţişurile neplăcute care ne ies în cale?
Fiecare dintre noi avem mici tabieturi când ne trezim, care ne binedispun şi ne fac să ne simţim în largul nostru. Cu toate astea, pentru mulţi dimineaţa e partea cea mai ingrată a zilei, când parcă timpul o ia la fugă şi e greu să ţii ritmul, mai ales că eşti încă pe jumătate adormit. Aşa că îţi propun patru trucuri care pe mine mă ajută să fiu mai fresh şi să-mi încep ziua în forţă: Continue reading
Tânjim după fericire, ne dăm peste cap pentru a gusta o îmbucătură din ea sau măcar să-i adulmecăm parfumul de la distanţă. Căutăm senzaţii, experienţe sau chiar oameni care să ne facă fericiţi, printre picături de oboseală sau plictis.
De fapt, fericirea stă în modul în care privim şi simţim viaţa, trecând-o prin filtrul sufletului nostru. Înseamnă să învăţăm să ne iubim pe noi înşine şi să fim recunoscători pentru ceea ce suntem şi avem, conştienţi fiind că fericirea nu înseamnă o armonie perpetuă, ci vine la pachet cu ups and downs. Fericirea stă acolo undeva ascunsă în noi şi e nevoie de ceva exerciţiu pentru a o dibui şi a o face să iasă la suprafaţă, fie şi pentru câteva momente.
De prea multe ori lăsăm fericirea noastră în grija altora. Uităm că nu ne-o poate face nimeni cadou. X sau Y nu te poate face fericit indiferent de cât de minunat este, dacă tu nu eşti dispus să-ţi deschizi inima. Fericire cu de-a sila nu se poate. Continue reading
După ce am admirat Bucureştiul din cea mai înaltă clădire a capitalei, Sky Tower, acum a venit rândul unui alt punct panoramic: restaurantul 18 Lounge, aflat în Piaţa Presei Libere, cu o vedere directă asupra Parcului Herăstrău.
Cum sunt mare amatoare de privelişti de la înălţime, îmi doream de mult să ajung aici, dar de fiecare dată ba era o nuntă, ba un botez, ba cine ştie ce alt eveniment pentru care se rezervase tot locul. Acum însă am avut noroc, iar după o plimbare relaxantă prin Herăstrău am urcat cu entuziasm la etajul 18. Chiar dacă n-am prins loc la mesele de la fereastră, am avut ocazia să admir îndelung Bucureştiul prin geamurile mari, luminoase, de unde se vede până hăt-departe.
1. Dacă ai căzut, ridică-te şi continuă
Atunci când cad, copiii mici sunt dezorientaţi pe moment, însă nu-şi pierd curajul. Plâng un pic, apoi se ridică şi parcă sunt şi mai determinaţi să obţină ceea ce-şi doresc. Cu o răbdare de invidiat, nu se dau bătuţi, ci perseverează până reuşesc, indiferent că e vorba de a prinde o jucărie, de a sta în picioare sau de a face primii paşi. Nu le pasă că se fac de râs sau că adulţii chicotesc spunându-le “Nu poţi”. Sunt surzi la orice tentativă de demotivare şi îşi asumă inconştient faptul că a greşi face parte din lecţie şi nu e o tragedie sau un motiv de abandon.
2. Ai nevoie de puţin ca să fii fericit
Chiar dacă au la dispoziţie doar un pahar de plastic, copiii ştiu să se bucure de el ca şi cum ar avea cea mai cool jucărie. Dacă sunt în metrou, se amuză privind la umbra reflectată în geam sau experimentează moduri originale de a sta pe scaun.
Ştiu să aprecieze un zâmbet şi îl întorc înapoi. Se bucură de o îngheţată, de mingea cea nouă sau de vederea unui animăluţ. Îşi doresc mereu alte jucării, dar asta nu-i împiedică să se bucure de ce au. Continue reading
De câteva ori pe an, când soarele e maxim de îndrăzneţ, îmi vin în minte Parcul Circului şi lotuşii egipteni care se dezvoltă pe lacul de acolo. Şi-atunci încerc să-mi amintesc în ce perioadă înfloresc aceste minunate plante. Ţin minte că i-am văzut o singură dată, demult, şi am rămas impresionată. Bine, eu credeam că sunt nuferi 😛 De-atunci n-am mai reuşit să-i surprind înfloriţi şi tare îmi pare rău.
Cu speranţa în suflet, am plecat şi de data asta spre Parcul Circului, însă iar nu m-am sincronizat cu lotuşii – pe lac erau doar câteva frunze micuţe. Dacă tot mă aflam acolo, am făcut o plimbare, am citit şi am admirat din nou statuile de lemn răsfirate prin parc. Am dat chiar şi peste unele pe care nu mi le aminteam, la fel de simpatice.