„Nu vei reuşi”, „o să te încurci”, „o să ratezi”, „o să râdă de tine”. De fiecare dată când facem o schimbare sau vrem să întreprindem ceva nou, când ne aruncăm cu poftă într-o experienţă proaspătă, „vocile” astea încep să ne bâzâie prin cap. E greu să gândeşti limpede cu un aşa zgomot demotivant de fundal care îţi pune non stop deciziile la îndoială şi te aruncă pe tărâmul nesiguranţei.
Ţin minte că acum ceva vreme, când am fost pusă faţă în faţă cu o provocare la care mă temeam că nu o să fac faţă, cineva drag mi-a spus următorul lucru:
Pur şi simplu fă-ţi treaba cât de bine ştii tu. Măcar aşa n-o să-ţi poţi reproşa că nu ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă.
M-am simţit mult mai liniştită să aud aceste cuvinte simple, spuse cu o voce caldă şi îngăduitoare. Am reţinut gândul ăsta frumos: să nu-ţi faci treaba de mântuială, indiferent în ce constă ea, chiar dacă dai cu mătura, stabileşti bugete, scrii proiecte sau creezi obiecte din lut.
Oricât ne-am teme de neprevăzut, când ne dăm silinţa să iasă totul cât mai bine şi ne punem întreaga pricepere în joc, pasiunea însufleţeşte munca. Lucrurile bune în care ne implicăm din toată inima au mai multe şanse să se dezvolte armonios. Iar dacă nu va fi de ajuns, ce se poate întâmpla, în cel mai rău caz? Vom trage linie, vedem ce nu a mers, învăţăm o lecţie importantă şi aflăm la ce capitol mai avem de lucrat, ştiind cel puţin că ne-am implicat 100% şi am dat tot ce aveam mai bun. Continue reading
