Tag Archives: România Pozitivă

„Guided Bucharest” sau Bucureştiul prin ochi de turist

hanul-lui-manucInteresul meu pentru Bucureşti a crescut în ultimul an, după ce, în urma unei vacanţe la Roma, am învăţat să privesc altfel oraşul şi viaţa sa. Mi-am dat seama că, deşi locuiesc în capitală de mai bine de şase ani, nu ştiu prea multe despre istoria ei. De atunci, am fost cu ochii în patru pentru a descoperi partea frumoasă a oraşului şi am făcut cunoştinţă cu o grămadă de locuri, persoane şi iniţiative deosebite.

Una dintre ele este „Guided Bucharest”, un tur turistic prin centrul Bucureştiului sub îndrumarea unui ghid simpatic, care povesteşte cu drag despre clădirile capitalei şi evenimentele care au marcat dezvoltarea sa.

Turul este în limba engleză şi se adresează turiştilor străini, dar şi românilor care vor să afle mai multe despre Bucureşti şi să treacă peste prejudecata atât de răspândită că este un oraş trist, fără personalitate. De fapt, fiecare loc are o poveste de spus, iar cu cât afli mai multe despre capitală, cu atât înţelegi mai bine situaţia sa actuală şi te ataşezi de casele sale pestriţe, de statuile şi monumentele ciudate, de parcuri şi pieţe. Continue reading

7 sfaturi pentru o abordare mai optimistă a vieţii

  1. Deschide ochii şi priveşte altfel lucrurile din jurul tău. Caută frumuseţea acolo unde la prima vedere nu e nimic neobişnuit: într-un gest, un peisaj, o clădire, un chip etc. Pentru a-ţi fi mai uşor, foloseşte-te de artă. Fie că e vorba de pictură, arhitectură, dans, fotografie sau altele, arta oferă o interpretare originală a lucrurilor simple, relaxându-ţi mintea şi sufletul. Practicată sau doar admirată, îţi va arăta o privelişte plăcută asupra vieţii.
  2. Ce te face fericit? Scrie în fiecare zi 2-3 chestii care ţi-au adus zâmbetul pe buze sau ţine un jurnal al lucrurilor bune care ţi se întâmplă
  3. Schimbă-ţi obiceiurile, învaţă ceva, mergi în alte locuri decât cele pe care le frecventezi de obicei, fă cunoştinţă cu oameni noi şi află poveştile lor. Pentru că încă există adevărate modele, persoane care impresionează prin puterea de care dau dovadă, prin iniţiativă sau curaj. Lasă-le să te inspire. mic-dejun-cu-ceai-si-croissant
    Continue reading

Unde e acasă?

apus-in-bucurestiSunt oameni care aleg să îşi schimbe domiciliul, iar unii fac asta destul de des, de plăcere sau de nevoie, mutându-se în alte oraşe/ţări, la mulţi kilometri depărtare de locul în care s-au născut şi au crescut. Existenţa opţiunilor mi se pare un lucru minunat, pentru că oferă ocazia unor noi începuturi, e un mod prin care poţi să-ţi urmezi pasiunea sau iubirea, să fii stăpân pe viaţa ta şi să te eliberezi de anumite condiţionări.

De multe ori mă întreb însă cum e să fii un hoinar care se mută de colo-colo în lumea mare, fiindu-i dificil să mai spună unde e acasă. E locul de unde vii sau locul în care te-ai stabilit? E un concept căruia îi dai „refresh” în funcţie de prezent sau e ceva stabil, pentru totdeauna? Mai e şi problema persoanelor dragi, care nu se mută o dată cu tine, ci rămân despărţite de distanţă.

Pe de altă parte, cred că a te deplasa de colo-colo îţi dă un sentiment plăcut de libertate, fiindcă nu te mai simţi constrâns de un loc anume, ci eşti ca o pană purtată de vânt, uşoară, fără constrângeri. Mă gândesc că devii mai detaşat de lucrurile materiale şi înveţi să păstrezi mai ales în suflet chestiile la care ţii, alături de persoanele de care îţi e dor. Dincolo de stresul schimbării, noile situaţii de viaţă te fac mai vigilent, mai matur, îţi dau un curaj al cărui gust nu e cunoscut celor „statornici”. Continue reading

Gânduri optimiste la început de primăvară

De-abia zilele ăstea mi-am dat seama ce dor mi-e de soare. Nu sunt o mare iubitoare de căldură, dar atmosfera de afară e atât de blândă şi zâmbitoare, că parcă îmi pare rău să stau între patru pereţi, în faţa calculatorului. În fiecare primăvară mi se pare incredibil că a venit vremea bună şi îmi doresc să profit de ea la maxim, de parcă mâine soarele s-ar stinge sau s-ar sfârşi lumea.

Mi-e dor de mirosul de praf din parc, de alei şi de oameni veseli, de nectarine şi de lumina generoasă. Am o poftă nebună de alergat şi de descoperit, de surprins momente simple, de făcut provizii de voie bună. Sunt nerăbdătoare să văd copacii înfloriţi şi verdele din parcuri şi să-mi scot aparatul foto la plimbare. Am pe listă câteva locuri pe care îmi doresc mult să le văd, iar acum cu vremea asta îngăduitoare vreau să nu le mai amân. O dulce hoinăreală e tocmai bună pentru răsfăţat ochii, sufletul şi mai ales picioarele 🙂

tulcea-lalele-mov

Continue reading

Suflet de Crăciun

În ultimii ani, încep să am impresia că pe unii Crăciunul mai mult îi stresează decât să-i relaxeze, aşa cum se presupune că ar trebui să facă sărbătorile. Goana după cadouri, aglomeraţia din magazine şi de pe străzi, petreceri, rude, musafiri – toate astea aduc cu ele mai multă agitaţie şi stres decât de obicei. Am auzit multă lume care se plânge că s-a diluat semnificaţia Crăciunului, că a devenit prea comercial şi se reduce doar la cumpărături frenetice, stimulate de tot felul de promoţii şi oferte.

Dincolo de aspectul mercantil, speculat într-adevăr la maxim, Crăciunul poate avea şi altă faţă: Continue reading

România, aşa cum este ea

Oamenii pe care îi iubim nu sunt perfecţi.

Au defecte, dar cu toate astea ţinem la ei. Avem siguranţa că sunt undeva, acolo, şi că atunci când vom avea nevoie de un sfat sau o îmbrăţişare ne vor fi alături necondiţionat. Chiar dacă sunt departe, nu încetăm să ne gândim la ei şi să ne susţinem reciproc.

Suntem mândri de prietenii noştri, chiar dacă nu se îmbracă mereu modern, nu îşi asortează îmbrăcămintea sau nu au un ten perfect.

apus-vazut-din-crystal-tower-bucuresti

Când prietenii noştri greşesc, îi luăm deoparte şi le atragem atenţia cu blândeţe, îi ajutăm atât cât putem şi cât ne lasă. Pentru că nu au nevoie să fie arătaţi cu degetul sau mânjiţi cu noroi, ci mai de folos le sunt sprijinul şi chiar criticile constructive. Continue reading

Gânduri despre Bucureşti, după o vacanţă la Roma

Casa, dolce casa

A fost frumos la Roma, dar parcă tot mai bine e acasă.

Vacanţa la Roma mi-a deschis într-un fel ochii şi m-a făcut să iubesc şi mai mult Bucureştiul. Am bătut străzile romane cu simţurile ascuţite la maxim, absorbind toate lucrurile frumoase din jurul meu şi m-am minunat de bogăţia arhitecturii, de îndrăzneala cu care detaliile se lasă descoperite. Am rămas impresionată de respectul pentru clădiri: nu se lipesc afişe anarhic pe casele vechi, dar renovate, aşa că acestea îşi păstrează farmecul, depănându-şi netulburate poveştile.

piata monseniorul vladimir ghika bucuresti

Continue reading

Oameni pe care îi admir: Uca Marinescu

uca-marinescuTinereţe fără bătrâneţe” pare a fi dorinţa supremă a prezentului: mereu tineri, fără riduri sau păr alb, la modă şi într-o formă de invidiat. Paradoxal, preţuim tinereţea fizică, dar promovăm indirect pasivitatea, pierderea speranţei, plictisul, delăsarea, legate în mod obişnuit de apropierea sfârşitului. Vârsta a treia nu mai simbolizează înţelepciunea, ci a ajuns să fie asociată cu slăbiciunea şi boala, iar „seniorii” sunt clasaţi de societate ca fiind lipsiţi de vlagă şi fără speranţă. Continue reading