„Datina ceaiului” povesteşte foarte frumos despre arta orientală a acestei băuturi magice, de la descoperire, cultivare, tipuri, preparare până la semnificaţii şi simboluri, legende şi proprietăţi curative. Pe scurt, o carte preţioasă pentru iubitorii de ceai, cu informaţii complete, ilustrată cu imagini calde, în culori plăcute.

Cartea se referă în principal la datina chinezească a ceaiului, diferită de cea japoneză. În China, accentul se pune pe savurarea băuturii, pe când în Japonia ceremonia este partea mai importantă, având o durată ce poate ajunge la câteva ore.

O altă deosebire între cele două culturi este cea a clasificării frunzelor de ceai. În China, plantele de ceai se împart în şase tipuri: albe, galbene, verzulii, verzi, roşii şi negre. De cele mai multe ori, se pune semnul egal între ceaiul fermentat şi ceaiul negru, ceaiul nefermentat şi ceaiul verde, şi ceaiul semifermentat şi ceaiul Oolong. Cultura chinezească nu clasifică ceaiul în acest fel, ci după felul frunzelor şi modul în care se prepară băutura: Continue reading →