– de Carol Ann Duffy –
Not a red rose or a satin heart.
I give you an onion.
It is a moon wrapped in brown paper.
It promises light
like the careful undressing of love.
Here.
It will blind you with tears
like a lover.
It will make your reflection
a wobbling photo of grief.
I am trying to be truthful.
Not a cute card or a kissogram. Continue reading
Unii oameni au nevoie să-nveţe să spună Nu. Fiindcă, de fiecare dată când spun Da, îşi spun Nu lor înşişi.
Danny Wallace – „Yes man”
Să mai spunem din când în când “Da” şi sufletului nostru 🙂
Riscurile mâncatului în exces – David A. Kessler (1)
—–
Soluţii pentru a scăpa de problema mâncatului în exces
Supraalimentarea nu reprezintă doar teritoriul celor supraponderali. Chiar şi unii oameni slabi îşi pierd controlul puşi faţă în faţă cu mâncăruri îmbietoare. Cu cât mâncarea oferă mai multă plăcere, cu atât este mai puternică experienţa care creează comportamentul automat; acesta este pericolul obiceiului. Dar formarea obiceiului are şi potenţial de a face bine. Dacă învăţăm să inversăm totul, putem, în cele din urmă, crea noi obiceiuri, care să ne motiveze să urmăm alte surse de plăcere, mai sănătoase.
Conştientizarea este primul pas pentru a înfrunta supraalimentarea. Aceasta se referă la cunoaşterea riscului unei anumite situaţii şi la inventarul stimulilor, contextelor şi semnalelor care vor conduce la mâncat. Continue reading
Nu numai zahăr, grăsimi şi sare. Nu numai multisenzorial. Ci toate acestea şi mult uau alături. Trebuie să iasă în evidenţă. Totul trebuie maximizat. Să fie puternic. Trebuie să construim o văcuţă mov care se va instala în mintea consumatorului.
Cum se face că, uneori, mâncăm şi simţim că nu ne mai putem opri?
De ce mâncăm mai mult decât avem nevoie?
Ce ne face să ne pierdem controlul asupra hranei şi să consumăm cantităţi tot mai mari de alimente nu tocmai hrănitoare?
Cum se declanşează pofta şi de ce este atât de greu să îi rezistăm?
La toate aceste întrebări răspunde David A. Kessler, medic şi fost comisar al Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente. El trage un semnal de alarmă asupra pericolelor supraalimentării, din care societate modernă a făcut o adevărată cultură, susţinută şi întreţinută cu abilitate de industria alimentară. O mare parte din carte este dedicată tehnicilor utilizate de companiile din domeniu pentru a atrage consumatorii şi a-i determina să cumpere cât mai mult. Continue reading
Later edit: Ceainăria s-a închis
„Strange how a teapot can represent at the same time the comforts of solitude and the pleasures of company”
Anonim
După părerea mea, bucuria de a trăi e minunat sintetizată de o ceaşcă de ceai, băută într-o după-amiază târzie la adăpostul unei ceainării cochete, într-o companie plăcută. Îmi imaginez că la fel cred şi cei de la Joie de Vivre, o ceainărie recent deschisă în Bucureşti, într-o căsuţă discretă vecină cu Academia Militară.
Rafinată şi jucăuşă în acelaşi timp, ceainăria te întâmpină cu fotolii şi canapele confortabile, unde îţi vine să te întinzi şi să te topeşti între pernuţele moi, colorate, eventual să joci table sau să citeşti o carte bună şi să nu mai vrei să pleci. Albumele, cărţile şi jocurile din mica bibliotecă sunt numai bune pentru a-ţi provoca mintea şi sufletul, acompaniate de un ceai cald sau de o ciocolată cremoasă. Continue reading
Am găsit în cartea „Datina ceaiului” mai multe reţete de ceaiuri curative şi chiar am fost uimită de câte asocieri se pot face cu această licoare. Pentru a trata afecţiuni uşoare sau pentru a preveni unele boli, frunzele de ceai (verde, negru sau de alt fel) se pot infuza alături de: prune, crizanteme, orez prăjit, creveţi (!), curmale, susan, ciuperci, ceapă, ridiche, fasole mung, etc. Am ales însă o variantă mai puţin ciudată, dar foarte parfumată şi delicioasă: ceai de banană.
Deşi este recomandat pentru persoanele cu tensiune mare, poate fi băut de oricine adoră gustul exotic al acestor fructe:
Se curăţă banana de coajă, se taie din ea o bucată de 2,5 cm, care se zdrobeşte şi se pune în cană. Se adaugă ceai verde. Se dă apa în clocot şi se toarnă în cană, peste banană şi frunzele de ceai. Se acoperă şi se lasă să stea 2-3 minute înainte de a bea.
Savuraţi-l cu drag!
PS: Eu l-am preparat cu ceai verde Sencha şi a ieşit super! Banana îi dă un gust dulce şi bun şi nu mai e nevoie să fie îndulcit.
Cei de la editura ALL au un proiect minunat pentru bloggerii pasionaţi de lectură. “vALLuntar” este o campanie online prin care editura All vrea să încurajeze cititul, dar în acelaşi timp şi voluntariatul.
În perioada 24 ianuarie – 16 martie 2012, editura oferă gratuit bloggerilor care vor să se implice orice carte îşi doresc de pe www.all.ro. Aceştia o vor citi şi vor scrie o părere pe blogul propriu. Fiecare recenzie valorează 15 minute de voluntariat ce va fi realizat de către echipa ALL pentru un centru ales de bloggerii care au obţinut cele mai multe minute. Fiecare comentariu referitor la carte sau la campanie, dat la postul cu recenzia, adaugă încă 3 minute de lucru. Continue reading
UPDATE iulie 2012: Restaurantul s-a închis
Povesteam acum ceva timp despre un loc deschis recent în Bucureşti, Bistro Montignac, unde se poate savura o mâncare gustoasă şi sănătoasă în acelaşi timp. Vineri seara am fost la lansarea oficială a restaurantului şi am găsit acolo lume veselă, zâmbete, felicitări şi multe bunătăţi, plus un invitat special: Charles Montignac, fiul lui Michel Montignac, aflat pentru prima dată în România.
Cu această ocazie a fost prezentat şi noul meniu, nu foarte stufos, dar seducător vizual şi cu feluri de mâncare deosebite. Toate preparatele servite la Bistro sunt conforme cu metoda Montignac, fiind inspirate din bucătăria mediteraneană, la care se adaugă accente asiatice şi fusion.
