Category Archives: Călătorii

Sachertorte şi falafel: Viena dulce, sărată, acrişoară

În cazul în care aţi ridicat din sprâncene când aţi citit „falafel” şi vă întrebaţi nedumeriţi ce legătură are cu Austria, ei bine, o să încep prin a vă spune că întreaga mea şedere la Viena a stat sub semnul acestui delicios fel de mâncare.

Am savurat un falafel încă de cum am ajuns în gara Westbahnhof, cu legume, iaurt şi condimente; a fost perfect şi la gust, şi pentru a-mi potoli foamea. L-am mai mâncat o dată într-o seară când m-am întors prea târziu la hotel pentru a mai prinde vreun supermarket deschis (adică după ora 21.00…), aşa că m-am mulţumit cu un falafel de la o shaormerie de cartier. Spre surprinderea mea, nu doar că am supravieţuit, dar mi-a şi plăcut.

Tot chifteluţe falafel mi-am ales şi dintr-un restaurant cu autoservire, mai inedit. Se numeşte Yamm şi se află vizavi de Universitatea din Viena, într-un loc destul de aglomerat şi agitat.

salata-restaurant-yamm-viena

Când am intrat aici pentru prima dată, aveam o foame de lup (recunoaşteţi pattern-ul? :D) şi m-a enervat teribil faptul că nu scria nicăieri cum se procedează pentru a comanda şi nimeni nu s-a deranjat să-mi explice. Aşa că dacă ajungeţi pe-acolo sau nimeriţi printr-un restaurant asemănător, hai să vă povestesc: Continue reading

Ce să faci în Bratislava: 13 experienţe de trăit în capitala Slovaciei

Locuri de văzut şi admirat sunt multe în Bratislava, deşi oraşul e foarte mic. Cam asta am încercat eu şi recomand:

1. Castelul. Simbolul oraşului, castelul se poate vedea din numeroase puncte ale Bratislavei, iar drumul până la el este plăcut, deşi un pic solicitant pe alocuri. Am ajuns aici într-o zi extrem de luminoasă şi am descoperit o linişte ireală. Mi s-a părut incredibil că un obiectiv turistic atât de important nu a fost asaltat de tarabe cu suveniruri kitsch şi aglomeraţie obositoare. Doar câţiva vizitatori se plimbau pe lângă zidurile albe, decupate frumos pe cerul albastru. Cei mai gălăgioşi erau câţiva copii care se dădeau cu trotinetele. De la castel se văd foarte bine Dunărea, Podul SNP şi biserica Sf. Martin, precum şi alte clădiri din jur, într-o varietate interesantă de stiluri. Parcul de lângă castel merită o plimbare în tihnă. Curtea interioară este simplă, iar de jur împrejur te înconjoară ziduri drepte, albe, cu ferestre simetice. Îţi poate da o senzaţie ametiţoare toată perfecţiunea asta.

Continue reading

La vânătoare de statui în Bratislava

Dacă mi-aţi mai răsfoit blogul până acum, ştiţi că sunt pasionată de statui şi de fiecare dată când vizitez un loc nou încerc să descopăr cât mai multe. Cu cât mai ciudate, cu atât mai bine. Vezi Praga, unde am dat peste cele mai bizare, amuzante şi gotice sculpturi. Înainte de ultimele vacanţe, am început mă informez temeinic cu privire la statuile din oraş şi la fel am făcut şi în cazul Bratislavei.

Am aflat despre câteva statui celebre ale oraşului, pe care n-am avut nicio dificultate să le găsesc, având în vedere că sunt localizate în centrul istoric. În piaţa principală (Hlavne namestie), pe marginea unei bănci, se sprijină un soldat francez, cu pălăria pe ochi. În spate flutură steagul Franţei, deci amplasarea sa a fost cum nu se poate mai potrivită.

bratislava-statuie-soldat-francez Continue reading

În farfurie la Bratislava, între local şi internaţional

Înainte de vacanţă citisem câte ceva despre bucătăria slovacă şi am dedus că este una în care predomină mâncărurile grele, consistente, având unele preparate în comun cu cea poloneză, cehă, austriacă şi germană. Cartofii, varza şi carnea grasă sunt la putere, am constatat. Mi-am imaginat că nu o să-mi placă prea tare un meniu tipic slovac, însă mi-am propus să încerc şi din bunătăţile locale, pe lângă clasicele salate.

Prima masă în Bratislava mi-am dorit să fie una mai tradiţională, aşa că am comandat găluşte cu prune – varianta slovacă – tăvălite prin mac, zahăr şi servite alături de dulceaţă de fructe. Au fost delicioase, poate şi pentru că foamea şi oboseala de pe drum şi-au spus cuvântul.

galuste-cu-prune-slovacia Continue reading

Gânduri după vacanţa la Bratislava şi Viena

„Ce-o să faci 4 zile la Bratislava???” mă întrebau oamenii când le spuneam că mi-am ales ca destinaţie de vacanţă micuţa capitală a Slovaciei. „Doar 2 zile la Viena??” continuau miraţi. Aşa cum povesteam şi cu alte ocazii, mi s-a pus pata pe Bratislava după ce am avut nişte experienţe minunate cu Varşovia şi Praga. În consecinţă, pentru prima vacanţă pe anul ăsta am ţinut să explorez Bratislava, dar pentru că s-au aliniat planetele… transportului, am avut ocazia să mă reîntorc şi la Viena.

Cuvintele-cheie ale acestei vacanţe au fost „Slow. No pressure.”

viena-flori

Per total, escapada asta a fost un slalom printre liniştea străduţelor de-o palmă şi agitaţia marilor bulevarde şi pieţe, un mix plăcut de energie şi lene, cum îi şade bine unui concediu reuşit. M-am simţit mai prezentă, mai atentă la ce era în jur, chiar dacă am folosit mult aparatul foto. Spre deosebire de alte vacanţe, mintea nu mi-a mai zburat la ce o să scriu pe blog şi cum voi povesti atâtea senzaţii şi bucurii. Le-am trăit, pur şi simplu. Poate de-asta am fost un pic bulversată când m-am întors, însă noroc cu weekendul care a venit cât ai clipi. Continue reading

Relaxare şi planuri de vacanţă pe 2015

Ultima zi din an m-a găsit acasă în Bucureşti, bucurându-mă din spatele ferestrei de interesanta combinaţie soare + ger. “Planurile” de Revelion fuseseră făcute cu o seară înainte, aşa că mi-am petrecut ziua meşterind la alte planuri: călătoriile din 2015.

mozaic de vacanta_1

Ca o paranteză, în vacanţa dintre Crăciun şi Revelion îmi propusesem să fac o grămadă de chestii, dar, ca de obicei, n-am prea bifat din ele. În schimb, am scris, citit şi ieşit prin zăpadă (era păcat să nu profit cât încă e albă şi pufoasă). Am redescoperit atmosfera relaxantă de la Cărtureşti, unde am petrecut ore bune citind, în dulcea agitaţie din jur. Am constatat cu uimire că mansarda lor devine din ce în ce mai mare: pe zi ce trece apar noi colţuri de relaxare, un labirint cu cărţi, jocuri şi alte produse simpatice din care nu-ţi mai vine să ieşi. Continue reading

Jurnal gastronomic parizian

Ne întoarcem câteva zile în urmă, pentru depănat poveştile gastronomice ale vacanţei la Paris.

Escapada în patria delicateselor a debutat în stil… italian, cu o salată Caprese adaptată, adică având un dressing de muştar, pe lângă cel de busuioc. La felul doi, tot o salată, tot italiană 😀 Cous-cous-ul luat de prietena cu care eram nu a putut fi dovedit: ditamai oala cu legume în sos a rămas pe jumătate plină.

cous-cous-la-paris

Continue reading

Ce să vezi la Paris în 3 zile (3): Sainte Chapelle, Grădina Luxemburg, Domul Invalizilor, Turnul Eiffel, Champs Elysees, Grădinile Muzeului Luvru

A treia zi petrecută la Paris a început cu câteva picături mărunte de ploaie, dar care nu m-au speriat. Ca de obicei, după micul dejun am luat oraşul la pas, de data asta cu o direcţie clară: Sainte Chapelle, o biserică despre care citisem că are nişte vitralii impresionante. Am străbătut bulevarde şi străzi micuţe, având deasupra un cer tulbure. Noroc cu frunzele galbene care mai înviorau puţin atmosfera. Totuşi, peisajul mi s-a părut demn de imortalizat, mai ales că în depărtare se ridica mândru Turnul.

paris-sena

Am ajuns la Sena, am traversat-o pe Pont au Change – Sainte Chapelle se află pe Île de la Cité, insula oraşului -, şi m-am găsit în faţa Palatului Justiţiei (Palais de Justice), un complex uriaş de clădiri, din mijlocul căruia se iveşte turla ascuţită a capelei. Am intrat cu hotărâre, deşi biletul mi s-a părut cam scump, la prima vedere: 8,5 euro pentru accesul în interior. Continue reading

Ce să vezi la Paris în 3 zile (2): Sacre Coeur, Cimitirul Montmartre, Moulin Rouge, Galeriile LaFayette

A doua zi în Paris a început destul de dimineaţă, cu un mic dejun şi apoi o plimbare mai lungă spre bazilica Sacre Coeur.

Despre această biserică auzisem încă din generală, când am zărit-o pentru prima dată pe coperta unui dicţionar român-francez, alături de Castelul Bran. Părea foarte mare şi foarte albă. Desigur, imaginea de pe dicţionar s-a îngălbenit de timp, iar eu am uitat de ea. Mi-am amintit-o însă de curând, când am citit pe net nişte articole despre Paris. Se află amplasată pe o colină şi oferă un loc numai bun de admirat oraşul, deci clar n-aveam cum s-o ratez.

sacre-coeur-parisTraseul spre Sacre Coeur a fost unul tare plăcut, căci în ziua aceea soarele a ţinut cu plimbăreţii. Din Place de la Republique am luat-o pe bulevardul Magenta, apoi pe străduţe. Pe drum, m-am oprit la o hală alimentară, unde pe tarabe erau înşirate tot felul de bunătăţi. Mi-au făcut cu ochiul fructele de mare proaspete, dar am înghiţit în sec, pentru că la hotel n-aveam cum să le prepar. După ce am parcurs o altă bucată de drum, de data asta în uşoară urcare, am văzut în faţă celebra biserică, albul ei strălucitor ieşind în evidenţă pe cerul de un albastru intens. Continue reading