Din nou la Oradea, după mai bine de jumătate de an. Am descoperit în plimbare noi locuri și am privit cu alți ochi străzile și clădirile pe care deja le explorasem în mini-vacanțele anterioare. Pentru că a fost o sâmbătă călduroasă, m-am refugiat în muzee. În două muzee, mai exact.
După vizita din 2020, am știut că-mi doresc să revin în Oradea ca să văd cum s-a mai schimbat orașul și ce clădiri s-au mai renovat. Trei ani mai târziu, am planificat un weekend prelungit la Oradea chiar de 1 Decembrie.
Vremea a fost un pic capricioasă, în sensul că a cam plouat, dar cu toate astea am reușit să avem câteva zile minunate în capitala românească Art Nouveau. A fost și cu plimbare, și cu odihnă, și cu alergare, și cu mâncat chestii delicioase.
Din fericire, l-am găsit deschis chiar de 1 Decembrie și am putut urca multele trepte (250) ca să admirăm orașul de la înălțime. Era destulă lume care se perinda pe-acolo, dar a fost oricum o vizită plăcută. Am ajuns la apus, așa că am văzut luminițele de la târgul de Crăciun în toată splendoarea lor. Mi-au dat ceva emoții scările cam înguste și abrupte, dar sunt mândră de mine că până la urmă am urcat.
Continue readingAm descoperit din întâmplare acest restaurant uriaș cu terasă în timp ce hoinăream pe străduțe. A fost o întâmplare fericită :). Ne-am oprit să bem o limonadă, apoi a doua zi, înainte de plecare, am revenit pentru prânz.
Mi-a fost greu să mă decid, dar m-a încântat o salată cu năut, quinoa, roșii uscate, semințe de rodie, caju și ardei copt. La pachet am luat un hummus (aș fi comandat și muuulte alte bunătăți, dar am zis să fiu rațională :D).
Continue readingDupă ani de zile în care a fost pe wishlist, în sfârșit am ajuns la Oradea, în miez de iunie 2020, adică în perioada de după starea de urgență. O escapadă binevenită după atâta izolare.
Weekendul prelungit la Oradea a stat sub semnul “slow travelling”. M-am bucurat de ce am văzut, dar mi-am dat timp și de odihnă, leneveală și admirat peisaje.
În loc de maraton de obiective turistice, cum făceam acum câțiva ani, am preferat să încetinesc ritmul, chiar dacă asta înseamnă că au mai rămas locuri pe care nu le-am văzut. JOMO începe să se simtă bine, cel puțin în vacanțe.
Continue reading