1. Turism de masă
Știi șoferii ăia care se plâng de trafic… în timp ce sunt în mașină și deci contribuie direct la aglomerație?
La fel fac și unii turiști care iau cu asalt diverse locuri văzute pe social media, dar sunt nemulțumiți apoi că e prea multă lume, lipsă de autenticitate și locurile nu arată chiar ca pe net. Fix așa m-am simțit eu în vacanță la Bari, una îndelung așteptată, cu dor de atmosfera italiană minunată și de mâncarea delicioasă.
Am descoperit locuri de vis și am încetinit ritmul mai mult decât în alte vacanțe, dar cu toate astea iată că mi-a luat aproape 2 luni să scriu despre vizita la Bari, unde am fost la mijloc de mai. Și nu cred că această amânare e întâmplătoare :))
Am fost în nenumărate locuri foarte turistice din Italia și din alte țări, dar parcă nu m-a deranjat niciodată așa de tare aglomerația sufocantă și eticheta de “turist” ca în această vacanță. Poate am devenit eu mai atentă în jur sau poate mă așteptam să fie o destinație mai liniștită, adică am venit în bagaj cu o impresie diferită despre oraș.
Breaking news: orice loc despre care afli de pe Instagram sau de pe altă rețea socială nu (mai) e hidden gem. E a popular hidden gem :)) Am avut această revelație după vacanța de la Bari.
2. Aglomerație vs. liniște
Centrul orașului Bari este un labirint de străduțe înguste, foarte ofertant de explorat, care nu sunt însă lipsite de scutere și trotinete deplasându-se în viteză.
Câteva piațete și străzi erau foarte aglomerate, dar dacă te pierdeai puțin pe străduțele înguste de lângă, era pustiu și liniște. Aici am descoperit multe detalii frumoase, colțuri discrete cu icoane, decorațiuni, palmieri, cactuși și alte plante exotice.
Turlele bisericilor sunt un bun punct de reper. Bonus, nelipsitele rufe puse la uscat. Cred că oamenii ăștia spală zilnic câte ceva, nu știu dacă din nevoie sau doar ca să aibă ce arbora la balcoane.
3. Arome și sunete
Vacanța din Bari a fost aromatizată cu un mix original de miros de rufe spălate și ulei prăjit. De obicei separat, uneori împreună.
Mi-am reamintit că în sudul Italiei nu trebuie să-mi pun prea mare încredere în culoarea verde a semaforului sau în trecerile de pietoni, pentru că regulile de circulație sunt ceva interpretabil.
Am auzit prea puțină italiană, un pic de dialect local și multe limbi străine.
2 locuri unde am mâncat bine în Bari:
- La Pesciera. Am mâncat aici cel mai gustos prânz, cu fructe de mare, pește și legume la grătar – exact gustul Italiei, pentru mine. A durat mult până a venit comanda, însă a meritat așteptarea.
- Garden’s Fish. Nu foarte italian, dar extrem de gustos, în acest local central cu poke bowls poți să-ți creezi propriul bol cu ce ingrediente vrei, plătind în funcție de numărul lor.
4. Tururi ghidate gratuite în Bari
Am început vacanța la Bari cu un tur ghid gratuit (pe bază de bacșiș, la final), rezervat chiar în seara în care am ajuns acolo. Am ales turul The Jungle, o plimbare într-un cartier mai puțin turistic, dincolo de calea ferată, cu povești despre activism local, artă urbană, Sf. Nicolae și aducerea aventuroasă a relicvelor sale în oraș, cel mai nou parc și, desigur, locuri de tradiție într-ale gastronomiei: Panetteria Digesu (unde am fost serviți cu focaccia delicioasă) și primul wineshop din oraș – Enoteca De Candia (din 1925).
În ultima zi a vacanței am mai făcut un tur cu alt membru al aceleiași echipe, de data aceasta în centrul orașului, cu locuri oarecum clasice. Ambele au fost foarte plăcute, iar ghizii, simpatici și bine pregătiți. Am făcut un pic cunoștință cu orașul și am învățat cuvinte în dialectul barez.
De pe acest site am rezervat amândouă tururile și le foarte recomand.
5. Castelul Svevo
Dintre locurile celebre, am ales să vizităm Castello Normanno-Svevo și a fost o alegere inspirată. Istoria castelului și evoluția sa sunt povestite creativ prin obiecte, mini-documentare (cel despre Bona Sforza mi s-a părut fascinant), spectacole de imagini, culoare și sunete.
6. Bari extra
Străduțele labirintice din centru au farmecul lor, dar mai mult mi-au plăcut zonele rezidențiale sau mai puțin frecventate de turiști (străzile dintre Giardino Garibaldi și gară), unde am umblat în voie fără să dăm nas în nas cu aglomerația, admirând clădirile și atmosfera liniștită.
Într-o seară am făcut o plimbare până la farul din vestul orașului (Faro di San Cataldo). A fost un pic ciudat prin anumite zone, în sensul că erau pustii, însă apoi am dat de cluburi sportive, plaje neamenajate, un loc de promenadă cu bănci și niște blocuri care păreau mai noi.
În ultima zi am dat o tură prin Mercato del Carmine, o piață cu fructe, legume, pește proaspăt și alte bunătăți. Păcat că nu puteam să luăm în bagaj roșii, că plecam sigur de acolo cu o pungă plină.
7. Plaja Pane e pomodoro, faleza și clădirile serioase
În drum spre plaja Pane e pomodoro, am remarcat pe partea dreaptă clădirile masive și severe, foarte simple, cu statui eroice din loc în loc. Așa cum bănuiam, am aflat că sunt construcții realizate în perioada fascistă, promenada fiind inaugurată atunci. Impunătoare, rigide, sunt foarte diferite de clădirile pitorești ale centrului.
În spatele lor însă am descoperit niște case colorate, verdeață și chiar o biserică frumoasă.
*Nu am amintit toate obiectivele turistice în aceste rânduri, nu e genul acela de articol, ci mi-am dorit să fie doar un mini-jurnal cu impresii și locuri plăcute din vacanța de la Bari.
PS: Urmează un articol separat despre plimbarea la Matera.
