Nu prea mai alerg concursuri de trail, dar pentru La Petrovaselo în vie fac o excepție. E a patra ediție la care am participat și (spoiler!) a fost extraordinar și de data asta. M-am înscris din nou pentru distracție dublă, adică traseul de 28 km.
În ziua cursei am avut soare și un vânticel numa bun. Uitasem cum e să alerg pe căldură, dar oricum prefer genul ăsta de timp în locul noroiului care se lipește de pantofi.
După încălzire (la soare), am luat startul și am dat năvală în vie. Pentru mine, năvala a durat puțin, pentru că au venit urcările și m-am mai potolit. Am intrat apoi în pădure, la umbră și cu poteca alergabilă, unde am putut să dau drumul la picioare. Deși alergatul pe pământ, iarbă și pietre nu face parte din meniul meu obișnuit, am încercat să mențin un ritm alert. Cu multă grijă pe unde calc, bineînțeles.
Ce m-a șocat la ediția asta este cât de repede s-a dus prima buclă și am revenit în punctul de start. Nu știu dacă e de la concentrarea pe care am avut-o pe traseu, însă parcă am clipit și am ajuns la jumătatea cursei.
Continue reading