Auzisem nu mai știu de unde că pentru a adormi mai ușor seara e bine să citești câteva pagini. Într-adevăr, ritualul lecturii înainte de culcare e foarte plăcut și reprezintă o trecere minunată spre lumea viselor.
Totuși, sfatul ăsta are o mare lacună: nu ține cont că s-ar putea ca respectivele cărți să te prindă atât de tare, încât să nu vrei să mai dormi, ci să-ți ții ochi deschiși cu încăpățânare, doar-doar vei afla ce se întâmplă cu personajul X sau cum va evolua conflictul dintre Y și Z. Așa am pățit eu cu următoarele trei cărți, din cauza (sau datorită) cărora, în câteva seri, mi-am amânat ora de culcare cu zeci de minute bune:

Te las să pleci – Clare Mackintosh
După primele rânduri, mi s-a părut o carte cu un subiect deloc original, pe care-l regăsisem într-o altă carte citită de curând. “Te las să pleci” începe cu o scenă tragică: o mamă care-și pierde copilul într-un accident de mașină, iar autorul fuge de la locul faptei. Ei, dar lucrurile nu sunt așa cum par, pentru că pe parcurs o altă poveste se descoperă filă cu filă. O lectură tristă, cu final previzibil, însă care m-a ținut în priză; deși are 500 de pagini, am terminat cartea în mai puțin de 3 zile.






1. În apărarea mâncării. Manifestul unui gurmand – Michael Pollan
