Ce mi-a plăcut cel mai mult la Muzeul Astra din Sibiu

După o zi petrecută la Sibiu, ne-am îndreptat cu mașina spre Muzeul Astra, ca să vizităm expoziția etnografică imensă în aer liber, care include “peste 400 de case, anexe gospodăreşti şi instalaţii tehnice”. Pista de biciclete șerpuind pe lângă șosea mi-a lăsat o impresie foarte bună, e îngrijită și se vede că și folosită.

De la intrare am luat o hartă a muzeului în aer liber, cu multe căsuțe numerotate, colorate și aranjate de-a lungul aleilor, având în mijloc lacul. Din păcate, nu exista și o legendă cu ce înseamnă culorile respective (spatele hărții era ocupat de indicații specifice pandemiei…), însă chiar și așa a fost de ajutor la orientare.

Tradițional și actual

Așa aș descrie pe scurt Muzeul Astra. Misiunea sa este de a promova creația populară și reușește să facă acest lucru într-un mod creativ, interactiv.

Mi-a plăcut cel mai mult că este un loc viu și a fost gândit nu doar ca muzeu, ci și ca spațiu pentru evenimente care să aducă tradiția mai aproape de vizitatori, iar pe oameni, împreună.

Muzeul oferă publicului o infuzie de tradiție în prezent, prin evenimente culturale interesante: ateliere, inițiative gastronomice, târguri, festivaluri de muzică și dans etc.

Este un loc liniștit, unde agitația se evaporă și tot ce-ți dorești este să descoperi cât mai multe colțuri speciale, să absorbi frumusețea lor și s-o iei cu tine.

Am vizitat muzeul în iunie, când vremea era numai bună de plimbare. Fiind în preajma Zilei Iei, se pregăteau tot felul de ateliere, era un mic concert, iar pe aleea principală se înșirau standuri cu îmbrăcăminte, accesorii și alte produse tradționale.

Pe lângă micile tonete de unde poți cumpăra mâncare și dulciuri, sunt și tonomate cu apă și sucuri, unde poți plăti și cu cardul!

De la una dintre tonete mi-am luat o ditamai clătita cu brânză sărată de capră și a fost minunată. Am văzut mai târziu restaurantul mare, care funcționează chiar într-una din clădirile tradiționale.

În unele case este amenajat și interiorul, astfel că poți arunca un ochi pe ferestre în camerele mici și întunecate, unde timpul chiar a încremenit.

Suprafața de explorat este imensă (96 de hectare), gospodăriile, numeroase, iar dacă intri în fiecare și le analizezi cu atenție poți să petreci acolo lejer o zi întreagă. Noi am stat doar câteva ore, dar a fost suficient cât să ne relaxăm și să încetinim ritmul.

Gospodăria preferată?

Cea lipovenească, de pescari, din Mahmudia (jud. Tulcea), care include și o moară de vânt. Casa e îmbrățișată de flori și plante, iar albastrul ăla e atât de proaspăt – cum să n-o iubești? 🙂

Sigur, au fost multe alte locuințe impresionante, cu decorațiuni bogate sau, dimpotrivă, frumoase prin simplitate, însă mie aceasta mi-a plăcut cel mai tare.

Concluzia

Dacă ajungeți prin zonă, neapărat opriți-vă la Muzeul Asta pentru o porție de tihnă și cultură.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.