Muzeul BNR și o descoperire surprinzătoare despre legătura dintre dolar și leu

Anul trecut am aflat cu bucurie că Banca Națională a României (BNR) are un mic muzeu care se poate vizita. Recunosc, nu m-a atras muzeul în sine, ci ideea de a pătrunde în această clădire atât de frumoasă, pe care am admirat-o de atâtea ori din exterior.

Muzeul BNR se poate vizita gratuit, în cadrul unor tururi ghidate, dar trebuie făcută o rezervare cu minim 2 zile înainte de ziua dorită. M-am conformat și m-am programat la un tur de amiază, profitând de avantajele freelancing-ului (există și tururi de seară, pentru cei cu joburi cu program clasic 9-5).

În ziua cu pricina am ajuns la intrarea din str. Doamnei, nr. 8, iar după câteva minute de așteptare am fost primiți de ghidul nostru (am fost în total 6 persoane) și turul a început.

Bonus: În interior se pot face gratuit fotografii cu telefonul, pentru uz personal.

Arhitectura

Clădirea Băncii este formată din două părți, două palate unite, dar realizate în stiluri complementare, astfel că pare o construcție unitară, per ansamblu.

Palatul Vechi al BNR (cel dinspre strada Lipscani) a fost construit pe locul unui fost han, la finalul secolului al XIX-lea, iar la ridicarea lui s-au utilizat materiale provenite inclusiv din alte state.

Construcția celui de-al doilea palat (cel dinspre strada Doamnei) a început în 1940 și a durat 10 ani, din cauza războiului. Aici au fost folosite materiale exclusiv românești, cum ar fi granit de Măcin sau marmură de Rușchița.

Cele două palate sunt delimitate în interior printr-un șir de dale decorative pe pardoseală, ca o mică graniță.

Mie exteriorul clădirii mi se pare maiestuos, dar cumva rezervat. Așa că atunci când am ajuns în Sala de Marmură, fosta sală a ghișeelor, m-a impresionat eleganța sa ca o sală de bal.

Interiorul în stil eclectic, luminos și regal, emană distincție, dar și căldură. Coloanele, statuetele, geamurile și decorațiunile se armonizează tare fain, iar ocrul și bejul care predomină îndulcesc atmosfera. Aici există și o acustică specială, care favoriza discreția discuțiilor dintre funcționarii bancari și clienți (în trecut, în această sală se lucra cu publicul și se desfășurau activități financiare).

Pe pardoseală se remarcă logo-ul original BNR, desenat chiar de Eugeniu Carada, fondatorul Băncii Naționale, despre care am aflat că a avut un rol important în epocă, inclusiv în politică, deși nu e deloc vizibil în cărțile de istorie de la școală (până să-i apară statuia în față la BNR, nici nu auzisem de el).

Banii

După ce am aflat povestea clădirii BNR, ghidul nostru ne-a invitat să vedem muzeul propriu-zis, amenajat în principal în Sala de Marmură, ce constă într-o colecție de monede și bancnote care prezintă istoria monedelor pe teritoriul României și istoria leului. Am văzut aici capete de suliță, monede romane cu figurile consulilor și împăraților, monede cu chipul lui Isus, bănuți de aur sau argint, monede uriașe, toate aflate în circulație pe teritoriul țării noastre la un moment dat în istorie.

E interesant de observat cum s-a transformat design-ul bancnotelor românești, de la elementele latine, efigiile regale, simbolurile socialiste și până la figurile actuale. Unele bancnote erau adevărate opere de artă, reprezentând tablouri în miniatură, minuțios lucrate, cum ar fi intrarea lui Mihai în Alba-Iulia.

În prezent, România are un număr foarte mic de bancnote false pe piață, datorită faptului că sunt greu de falsificat.

Într-o mică încăpere tapetată cu harta lumii și cele mai mari zăcăminte de aur, am admirat patru lingouri de forme diferite, alături de monede din alte țări.

Cum a ajuns leul moneda oficială a României?

E o întrebare pe care mi-am pus-o în timpul vizitei la BNR și la care am aflat răspunsul – unul foarte interesant.

La sfârșitul secolului al XV-lea, în toată Europa s-au impus monede mari de argint numite taleri. Începând cu anul 1575, în Provinciile Unite din Țările de Jos au fost emiși taleri având pe o față un leu, deveniți populari sub numele de taler-leu (încercați să pronunțați asta: Leeuwendaalder). Talerul-leu a ajuns în America prin intermediul coloniștilor olandezi, unde denumirea s-a transformat în dolar, de la daaldler.

Talerul-leu a ajuns în Țările Române la finalul secolului al XV-lea, datorită Imperiului Otoman, cu denumirea pe scurt: leu. Acest termen a continuat să existe și ulterior, chiar după ieșirea din circulație a monedei respective, devenind monedă de calcul. În anul 1867, când s-a creat sistemul monetar național, inițial s-a propus termenul de „român”, dar până la urmă „leul” a ieșit câștigător, datorită popularității sale naturale. Și leva bulgarilor vine tot de la leul olandez.

În concluzie, vă recomand cu mare drag să vizitați Muzeul BNR atât pentru colecția de monede, cât mai ales pentru interiorul spectaculos 🙂

Muzeul Băncii Naționale a României

  • Turul ghidat este gratuit și durează aproximativ o oră, dar trebuie făcută programare cu minim 2 zile înainte.
  • Se pot face gratuit fotografii cu telefonul.

Program tur ghidat BNR

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.