Astăzi e Ziua Fericirii, aşa că am adunat câteva articole pe această temă, scrise pe blog de-a lungul timpului. Eu o sărbătoresc printr-o vacanţă relaxantă, alături de oameni dragi, 100% offline (postarea asta e programată :P), într-un loc nou, despre care promit să povestesc când mă întorc. Până atunci…
La cât mai multe momente de fericire! 🙂
Update: Am extras şi câştigătorul: comentariul nr. 4 – Rodica. Felicitări! 🙂
Ei bine, da, există aşa ceva, din fericire 😀 Ziua Internaţională a Fericirii se sărbătoreşte în fiecare an pe 20 martie, un bun prilej de a ne reconsidera priorităţile şi de a ne aminti de lucrurile care contează cu adevărat pentru noi. Şi nu ştiu dacă aţi auzit, dar în Bucureşti există un loc special unde poţi să-ţi creşti pofta de fericire şi s-o împarţi cu alţii. Se numeşte chiar Institutul pentru Fericire (IPF), iar în spaţiul lor primitor se organizează ateliere de dezvoltare personală, seri de film şi de comunitate şi tot felul de alte întâlniri cu spirit pozitiv.
Şi cum Ziua Fericirii merită celebrată din plin, IPF te aşteaptă la film! Vineri seara, pe 20 martie 2015, de la ora 20:00, la Connect Hub (Bd. Dacia, nr. 99, etaj 4, Bucureşti) se proiectează filmul “Hector în căutarea fericirii” (“Hector and the Search for Happiness”), care să te inspire şi să te motiveze pe propriul drum tău spre fericire. Vezi trailerul oficial, iar apoi îţi poţi rezerva un loc la film chiar aici.
IPF oferă 2 bilete pentru tine şi cineva drag la filmul “Hector în căutarea fericirii” şi o seară plăcută în compania unor oameni faini, ca să închei o zi specială într-o notă relaxantă. Concursul se adresează celor din Bucureşti.
Reguli de paticipare Continue reading
“Poate că lumea n-ar fi aşa de rea dacă am încerca s-o gustăm ceva mai mult” – Henry Miller
Suntem pe „fast mode” în mai tot ceea ce facem. Răbdarea a ajuns să fie un atribut desuet, iar timpul – un lux. Viaţa devine un fast food în care am uitat să ne savurăm nu doar mâncarea, ci şi zilele.
De câte ori ţi-ai luat prânzul pe colţul biroului, muşcând la întâmplare dintr-un covrig în timp ce-ţi foloseşti tastatura în loc de farfurie? Îţi vei da seama, probabil, că aceeaşi grabă te cuprinde atunci când înfuleci din viaţă, mestecându-ţi zilele absent, cu gândul la desertul care se lasă aşteptat.
Uiţi că viaţa e cu autoservire, că trebuie să intri în bucătărie şi să te foloseşti ingredientele pe care le ai la dispoziţie pentru a avea ceva bun la masă, gătit cu creativitate şi curaj. Continue reading
Mai sunt 10 zile până se termină anul, dar deja am început să mă gândesc la cele mai plăcute momente prin care am trecut în 2014 şi la cum le-am trăit. Mi-am dorit să fac o retrospectivă din perspectivă proprie, aşa că am scris câteva dintre experienţele minunate de anul acesta, pentru care sunt recunoscătoare. 
Până acum, nu am reuşit să evaluez niciun an prin comparaţie cu cel anterior, adică să spun că a fost mai bun sau mai rău. Dacă ar trebui, totuşi, să dau o etichetă pentru 2014, pot să spun că a fost anul schimbărilor. În bine, aş îndrăzni să zic. O să vedeţi şi de ce.
Tânjim după fericire, ne dăm peste cap pentru a gusta o îmbucătură din ea sau măcar să-i adulmecăm parfumul de la distanţă. Căutăm senzaţii, experienţe sau chiar oameni care să ne facă fericiţi, printre picături de oboseală sau plictis.
De fapt, fericirea stă în modul în care privim şi simţim viaţa, trecând-o prin filtrul sufletului nostru. Înseamnă să învăţăm să ne iubim pe noi înşine şi să fim recunoscători pentru ceea ce suntem şi avem, conştienţi fiind că fericirea nu înseamnă o armonie perpetuă, ci vine la pachet cu ups and downs. Fericirea stă acolo undeva ascunsă în noi şi e nevoie de ceva exerciţiu pentru a o dibui şi a o face să iasă la suprafaţă, fie şi pentru câteva momente.
De prea multe ori lăsăm fericirea noastră în grija altora. Uităm că nu ne-o poate face nimeni cadou. X sau Y nu te poate face fericit indiferent de cât de minunat este, dacă tu nu eşti dispus să-ţi deschizi inima. Fericire cu de-a sila nu se poate. Continue reading
1. Dacă ai căzut, ridică-te şi continuă
Atunci când cad, copiii mici sunt dezorientaţi pe moment, însă nu-şi pierd curajul. Plâng un pic, apoi se ridică şi parcă sunt şi mai determinaţi să obţină ceea ce-şi doresc. Cu o răbdare de invidiat, nu se dau bătuţi, ci perseverează până reuşesc, indiferent că e vorba de a prinde o jucărie, de a sta în picioare sau de a face primii paşi. Nu le pasă că se fac de râs sau că adulţii chicotesc spunându-le “Nu poţi”. Sunt surzi la orice tentativă de demotivare şi îşi asumă inconştient faptul că a greşi face parte din lecţie şi nu e o tragedie sau un motiv de abandon.
2. Ai nevoie de puţin ca să fii fericit
Chiar dacă au la dispoziţie doar un pahar de plastic, copiii ştiu să se bucure de el ca şi cum ar avea cea mai cool jucărie. Dacă sunt în metrou, se amuză privind la umbra reflectată în geam sau experimentează moduri originale de a sta pe scaun.
Ştiu să aprecieze un zâmbet şi îl întorc înapoi. Se bucură de o îngheţată, de mingea cea nouă sau de vederea unui animăluţ. Îşi doresc mereu alte jucării, dar asta nu-i împiedică să se bucure de ce au. Continue reading
Zilele şi săptămânile astea am senzaţia că trec cu viteza luminii pe lângă fiecare clipă şi mi-e tare greu să iau momentele pe rând şi să mă bucur de ele. Am nevoie de o perioadă de acomodare cu schimbările, în care să mă organizez şi să-mi găsesc locşorul.
Între timp, îmi ţine companie plăcută o cană generoasă şi portocalie, primită cadou, care mi-e tare dragă. E şi practică (are aproape 1 litru), şi simpatică – ce mi-aş putea dori mai mult? Datorită ei am început să beau mai multe lichide şi deja îmi dezvolt muşchii braţului tot ridicând-o :)) 
E cu fericire nu doar pentru că are culoarea portocalie, ci şi pentru că atunci când mă uit la ea zâmbesc şi-mi amintesc de omul din spatele ei, iar fiecare picătură de ceai e un fel de mini-pauză relaxantă. Continue reading
Oamenii preferă să aibă dreptate decât să fie fericiţi.
Am auzit fraza asta la o conferinţă şi mi-am zis că e tare adevarată. M-am regăsit în ea pentru că mă caracterizează încăpăţânarea, aşa că mi s-a întâmplat nu de puţine ori să prefer sentimentul de a avea dreptate unei relaţii mai bune sau unei conversaţii mai liniştite.
Recent, mi-am amintit de gândul ăsta citind o carte de dezvoltare personală, în care scria că nevoia de a avea dreptate reprezintă o piedică în calea schimbării. Şi, într-adevăr, de multe ori evităm să luăm anumite decizii care ne-ar putea aduce în situaţia de a nega ceea ce am fost în trecut tocmai pentru că vrem, poate inconştient, să ne menţinem opinia şi să nu există o disonanţă între cine am fost şi cine suntem.
Chiar dacă schimbarea ar fi una pozitivă, ne opunem deoarece simţim că acceptând-o am admite faptul că am greşit în trecut. Ceea ce, desigur, nu e foarte confortabil pentru stima de sine.
Foto: freedigitalphotos.net
Mă gândesc aici, de exemplu, la stilul de viaţă sănătos. Continue reading
Got my dreams, got my life, got my love
Got my friends, got the sunshine above
Why am I making this hard on myself
When there’s so many beautiful reasons I have to be happy
Foto: freedigitalphotos.net
Cred ca fiecare dintre noi putem să găsim o groază de continuări la propoziţia „O să fiu fericit când…”; de exemplu, când o să am mai mult timp, când o să fiu bogat, când o să am o maşină, un corp perfect, o familie, jobul de vis etc. Adică la un moment dat, într-un timp nedefinit din viitor, nu acum. Acum nu e destul de bine. Parcă nu merge totul ca pe roate, iar dacă ne uităm puţin la cei din jur ne apucă indivia, căci „găina vecinului întotdeauna-i mai grasă”: ceilalţi au cu siguranţă mai mult şi sunt mai împliniţi. Ne place să ne amânăm fericirea, indiferent de ce înseamnă ea pentru fiecare dintre noi. Continue reading