Miercurea fără cuvinte: Sicilia mea
Leave a reply
Category Archives: Călătorii
Bunătăţi siciliene: cannolo, granita, pizzolo
Culinar vorbind, vacanţa în Sicilia a fost…intensă. M-am răsfăţat cu tot felul de bunătăţi, de la pizza, paste, tiramisu, până la pizzolo, granita, cannolo etc. Aşa că o să încep poveştile despre „evadarea siciliană” nu cu locurile pe care le-am văzut, ci cu mâncărurile savurate şi câteva idei despre gastronomia italiană.
Dacă restaurantele au un program limitat, fiind deschise doar câteva ore la prânz şi seara, în schimb barurile şi cafenelele sunt gata să ofere bunătăţi de toate felurile aproape non-stop, de la cornuri, brioşe şi îngheţată, la sanvişuri şi pizza (în Catania am văzut şi multe şaormerii :D).
Porţiile de mâncare sunt uriaşe! Chiar şi cu o foame de lup, e greu să dai gata o porţie italiană de paste. Şi ăsta e doar primul fel 😀 – cam cum se mănâncă la noi ciorbele sau supele. Masa debutează cu aperitive (antipasti), apoi un fel de paste sau orez; urmează felurile de carne sau peşte, servite cu garnitură (contorno), băuturile, desertul şi cafeaua.
Micul dejun sicilian tradiţional se compune din granita şi o brioşă (a granita câ brioscia). Continue reading
Love in Sicilia
https://www.youtube.com/watch?v=W92O9egyBAk
PS: Din păcate n-am găsit un clip care să aibă mai multe imagini cu Sicilia, dar promit că în postările următoare vă aşteaptă muuulte poze 😉 Continue reading
Trăiesc
Săptămâna viitoare nu vreau să mai gândesc. Vreau doar să simt, să zbor, să respir aerul de mare, să aud dialecte ciudate, să mă înfrupt din bunătăţi. Să fiu fără griji, ca un copil.
Călătoriile, un timp magic
De fiecare dată când citesc ceva despre călătorii, mă apucă inevitabil dorul de a-mi lua zborul pentru a descoperi noi orizonturi.
Călătoriile sunt pentru mine un fel de suspendare a curgerii timpului, pentru că aduc în prim-plan un spaţiu unde doar „aici” şi „acum” contează, unde nu există griji, program, „trebuie”, ci doar o dulce libertate de a explora şi de a cunoaşte. În vacanţe, lumea reală capătă prioritate; internetul e deja ceva depărtat şi desuet, în timp ce ochii sunt căscaţi la maxim, cu dorinţa de a absorbi cât mai mult din ceea ce se află în jur. Sufletul e atât de plin de frumuseţea noului, încât se îmbată cu ideea că momentele magice de acum vor dura pentru totdeauna.
Plimbările pe alte meleaguri sunt o invitaţie la a te pune în pielea locuitorilor unui spaţiu diferit. Îmi place să-mi imaginez viaţa oamenilor din locul respectiv, bucuriile, temerile lor şi modul de a privi lumea. Oare cum se raportează la existenţa lor, sunt mulţumiţi, îngrijoraţi, stresaţi? Sunt mândri de ceea ce sunt, de oraşul/ţara lor? Se verifică stereotipurile auzite despre ei? Sunt chiar atât de diferiţi de mine? Mai contează diferenţele culturale în ziua de azi? Continue reading
„Guided Bucharest” sau Bucureştiul prin ochi de turist
Interesul meu pentru Bucureşti a crescut în ultimul an, după ce, în urma unei vacanţe la Roma, am învăţat să privesc altfel oraşul şi viaţa sa. Mi-am dat seama că, deşi locuiesc în capitală de mai bine de şase ani, nu ştiu prea multe despre istoria ei. De atunci, am fost cu ochii în patru pentru a descoperi partea frumoasă a oraşului şi am făcut cunoştinţă cu o grămadă de locuri, persoane şi iniţiative deosebite.
Una dintre ele este „Guided Bucharest”, un tur turistic prin centrul Bucureştiului sub îndrumarea unui ghid simpatic, care povesteşte cu drag despre clădirile capitalei şi evenimentele care au marcat dezvoltarea sa.
Turul este în limba engleză şi se adresează turiştilor străini, dar şi românilor care vor să afle mai multe despre Bucureşti şi să treacă peste prejudecata atât de răspândită că este un oraş trist, fără personalitate. De fapt, fiecare loc are o poveste de spus, iar cu cât afli mai multe despre capitală, cu atât înţelegi mai bine situaţia sa actuală şi te ataşezi de casele sale pestriţe, de statuile şi monumentele ciudate, de parcuri şi pieţe. Continue reading
Ravello – Villa Cimbrone şi Villa Rufolo
Din toată vacanţa de pe coasta amalfitană, cel mai mult mi-au plăcut Villa Cimbrone şi Villa Rufolo din Ravello, ambele îngrijite şi bine amenajate, cu vegetaţie bogată şi spaţii de unde se pot vedea marea şi împrejurimile. Din nou, nu am putut să nu mă gândesc la Villa Balbianello, de pe malul lacului Como, însă aceastea două sunt mult mai frumoase, cu privelişti care îţi taie răsuflarea. N-o să încerc să le descriu în cuvinte, pentru că nu prea se poate, aşa că o să mă limitez la fotografii:
Villa Rufolo
Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (II)
Amintirea cea mai frumoasă din Amalfi este legată de un prânz delicios, la un restaurant unde am servit masa pe o terasă acoperită de pe care am privit marea printre picăturile de ploaie. Aici am fost serviţi cu nişte pâinici negre, cu cerneală de sepie, aduse într-un săculeţ din pânză, cu un miros divin. Am savurat şi nişte scoici şi un peşte la grătar cu legume.
Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (I)
Weekend-ul trecut am avut parte de o mică vacanţă pe coasta amalfitană, care s-a dovedit a fi tare plăcută şi relaxantă, chiar dacă a fost… udă. A plouat aproape tot timpul, sub forme diferite, de la stropi mărunţi până la rafale puternice, dar a existat şi o parte bună: n-a bătut vântul :D. Ploaia nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin Sorrento şi prin împrejurimi (chiar dacă la adăpostul umbrelelor), să admirăm peisajele şi să gustăm din bunătăţile locului.
Vacanţa a început cu o mică aventură: din Napoli am luat trenul greşit şi în loc de Sorrento am nimerit în Sarno, un sătuc liniştit, capăt de linie al Circumvesuvianei. Conductorul a fost amabil, ne-a îndrumat în direcţia corectă şi din fericire n-a trebuit să plătim din nou biletul. Într-un final, după ce am schimbat trenul de două ori şi am tremurat prin gări, am ajuns la destinaţia noastră, Sorrento, un mic orăşel cochet care musteşte de turişti, cu multe magazine de lux, dar şi străzi liniştite şi pitoreşti.
În vizită la Muzeul Delta Dunării din Tulcea
Când eram mai mică, îmi petreceam o parte din weekend-uri prin muzeele din Tulcea, având în vedere că în micul orăşel posibilităţile de petrecere a timpului liber erau destul de limitate. Stăteam ore bune cu gura căscată la vitrinele cu animale împăiate, comentam tablouri sau admiram bijuuri cochete din epoca bronzului. Pe atunci, muzeul Delta Dunării se afla în altă clădire, respectiv Casa Avramide, în prezent proaspăt restaurată.
De câţiva ani, muzeul s-a mutat într-o locaţie nouă, aproape de faleză, într-o clădire special proiectată şi construită. Faţă de vechiul spaţiu, acesta mi se pare mai mic, dar mai modern, cu lucrări de calitate, amenajat adecvat. Acvariul este mai prietenos şi mai bine luminat faţă de cel vechi şi cuprinde atât peşti din deltă, cât şi exotici. În plus, muzeul are şi un colţ pentru conferinţe, cursuri şi un loc de joacă pentru copii.
Ce e de văzut la Muzeul Delta Dunării? Continue reading