După varză a la Cluj mi-am învățat lecția și la Liberty Marathon n-am mai pornit ca berbecu. Tot la proba de maraton – 42 km am participat, dar acum mi-am temperat entuziasmul la start.

Anul acesta, Liberty Maraton Timișoara și-a schimbat traseul, astfel că la maraton au fost 4 ture x 10,5 km, în loc de 3 x 14 km, cum a fost în 2021. Marcarea traseului mi s-a părut mult mai bună și a ajutat, mai ales în Libertății, str. Alba Iulia și Victoriei. De câteva urcări n-am scăpat, am avut și niște viraje cam bruște, dar per total mi-a priit mica reorganizare a traseului.

Hai cu startul!

Dimineața se anunța tare plăcută, răcoroasă, dar cu soare. Multă culoare și bucurie era în fața Universității de Vest la ora 8 jumate, iar după salutat lume și pozat, am pornit la treabă. Cum ziceam, am început cu un pace mai realist, de 5:10, încercând să mă concentrez pe respirație și pe fiecare km, nu pe ditamai distanța.  

Mi-am propus (și am reușit) să nu mă las distrasă de ce aleargă cei din jur, ci să țin ritmul propriu. Totuși, nu neg că a fost foarte plăcut și de ajutor să alerg alături de alți participanți pe primele două ture; e motivant să vezi pe cineva în față și să te ții după el/ ea, jucându-te cu gândul că l-ai putea ajunge. Mi-am verificat ceasul des, am vrut să țin un 5:10 măcar în prima jumătate. Am fost pe-acolo, am reușit pe semi 1:49:19 – cam 5:11.

După ce am trecut de a doua tură, traseul a devenit aproape pustiu de alergători.

Gambele au început să se resimtă de la efort și am stat un pic cu teamă că mă apucă un cârcel (în premieră într-o cursă). Din fericire, n-a fost cazul. Mi-am propus să o las mai moale pe urcări și să bag mai repede pe porțiunile drepte.

Când am început ultima tură, mi-a trecut razant prin minte gândul „zidului”, dar l-am alungat repede. N-am vrut totuși să mă bucur înainte de finiș, până la urmă se poate întâmpla orice chiar și la km 40-41, iar eu eram la limită cu pace-ul de PB.

Am continuat cu același plan, să mă concentrez în continuare pe km prezent și să fiu atentă la hidratare. Am preferat să iau apă și de la mesele de alimentare, cu riscul de a încetini. Totuși, mi-a rămas o brumă de energie și pentru ultimii km, unde am ajuns din urmă și am depășit și câțiva domni.

Hai c-a fost bine

Timpul meu oficial a fost de 3:40:52 – locul 9 la Open Feminin și 7 la categorie de vârstă (35-44 ani). Ceasul meu a măsurat lucrurile un pic diferit, în sensul că mi-a ieșit un timp similar, dar pe distanța de 42,65 km, în loc de 42,195 km. În fine, aș zice că am fost undeva pe la 3:39 pentru distanța clasică de maraton, dar e bun și 40 😀

Știu că privind de pe canapea nu e mare diferență față de anteriorul 3:43, dar în picioare se simte, mai ales că acest fost PB era din 2017 + era un rezultat cam “neoficial”, fiind split de maraton la o cursă de 52 km. Acum mi-am clarificat un pic situația și am dat cu “măi-măi” la orgoliul propriu.

M-am simțit foarte concentrată pe durata celor 42 km, mai ales în a doua parte. Am schițat vag câte-un zâmbet la voluntari și la cei care ne făceau galerie, dar în rest mi-am ținut atenția pe respirație și picioare (în timp ce fredonam diverse melodii în gând).

Am avut la mine în camel bag 1 litru de apă cu electroliți, dar am luat apă simplă și de la punctele de alimentare destul de frecvente pe traseu. Am fost neinspirată să iau doar 2 geluri și 1 baton de fructe uscate. Batonul a fost extrem de dulce și l-am mestecat în silă, m-ar fi ajutat 1-2 geluri în locul lui.

The other goodies

După alergare am mers și la masajul din zona de start-finiș, care a fost la 4 mâini și diviiiin. Când m-am dat jos de pe masă, la final, am și zis că sunt gata să iau iar startul. Mă rog, glumeam.

Tricoul Liberty de anul acesta este superb și abia aștept să-l alerg; e pe primul loc în topul tricourilor mele de la cursele de alergare – arată bine și materialul pare confortabil. Kitul, și el fain, destul de consistent dacă e să-l compar cu ce am mai primit la alte competiții. Anul acesta s-a organizat și Pasta Party, iar pastele (cu sos de roșii am luat eu) au fost pe gustul meu.

Mi-ar fi prins bine ca la finiș să găsesc și chestii de mâncat sărate pe masa de alimentare, nu doar apă, iso și cola. Am înțeles că ar fi fost ceva la standul DM, însă eu nu am văzut nimic când am fost acolo. Poate am ajuns prea târziu :))

Concluzia

Mă bucur că am ales să fiu realistă și prudentă la cursa asta. Da, puteam să trag mai tare pe prima jumătate, dar zic eu că m-ar fi costat spre final. Până la urmă, vin și alte curse, nu? 😀