UVT Liberty Marathon 2021: 42 km cu ochii pe ceas

Ultima dată când am alergat 42 km într-o cursă de asfalt a fost în 2017, la Maratonul Chișinău (Nu, n-am o memorie așa bună, am răsfoit blogul ca să găsesc competiția). Desigur, între timp am participat la semi-uri, curse montane și ultramaratoane, anul trecut am făcut alergări pe cont propriu de peste 40 km, dar n-am mai tras la un maraton oficial pe asfalt de 4 ani.

Așa că mi-am făcut curaj pentru 42 km la UVT Liberty Marathon, ca prima mea cursă în Timișoaraîn afară de nebunia din Parcul Copiilor. Ca să nu existe dubii pentru ne-timișoreni, UVT vine de la Universitatea de Vest din Timișoara, organizatorii evenimentului. Startul a fost chiar în fața universității.

Cursa mea

Am avut emoții maari! 🙂 Mi-am pierdut “antrenamentul” competițiilor, se pare, după aproape doi ani de pauză de la curse fizice. Mi-am propus să țin 5:15 – 5:20 cât mai mult, fiind totuși conștientă că nu o să pot menține ritmul ăsta toată cursa.

Evident, am plecat cu valul, mai repede decât îmi propusesem, dar nu exagerat. 5:08, apoi am lăsat-o mai lejer, dar cât de cât constant. Am stat foarte mult cu ochii pe ceas, în căutarea unui ritm constant, pe care încă nu-l simt încă din corp.

Primii 30-32 km au fost energici, cu încurajat și salutat alergătorii de pe traseu. 5:15 a fost media și pentru mine e un ritm wow. Nu mi s-a părut însă un efort exagerat, chiar dacă am tras mult mai mult decât la alergările mele obișnuite.

Am luat geluri la km 14 și 28, iar pe al treilea l-am sorbit cam în silă pe la km 35. Rămăsesem fără apă și simțeam nevoia de ceva, deși mi se luase de gustul dulce. Deși am avut flask cu mine, apa s-a terminat repede, așa că am băut cu nesaț la punctele de hidratare câte 2-3 pahare.

La ultima tură s-a dus energia, iar picioarele au devenit grele și neascultătoare. Pe malul Begăi a trebuit să o dau pe mers pentru vreo 2 km, cu tentative anemice de alergat. M-am mobilizat doar la groaza gândului că altfel ar trebui SĂ MERG până la finiș, ceea ce mental mi se pare crunt, după ce alergasem cu sub 5:30 până atunci.

Traseul devenise aproape pustiu de alergători (cred că am fost vreo 60 la maraton), se încălzise mult, iar turiștii plimbăreți din centru probabil habar n-aveau că pe-acolo e o cursă de alergare. Zona cu aglomerație maximă a fost pe str. Alba-Iulia, destul de îngustă, unde am făcut slalom printre oameni la greu. Acum, de ce să fiu cârcotașă? Să fi avut liber traseul și tot nu scoteam un timp mai bun, deci până la urmă n-am de ce mă plânge.

Treptat, mi-am revenit; nu ca înainte, dar suficient cât să mă simt iar Zorro. Am evitat să mă uit la ritmul de pe ceas, doar mi-am propus să-i dau înainte cât de repede pot. A, și să nu mă las depășită de alergătoarea din spatele meu, în apropierea căreia am fost mai toată cursa 🙂 Plus că apăruse senzația aia de “Vreau să se termine odată!”. Motive pentru care ultimul km l-am făcut în 5:03 – cel mai rapid.

Timpul final a fost 3:46:18.

Traseul

Traseul de maraton de la UVT Liberty mi se pare tare fain dacă vrei să admiri centrul orașului din alergare, dar mai provocator dacă vrei să te concentrezi doar pe alergare. Merită pentru atmosferă, clar, însă cred că e mai greu să faci PB aici. A fost marcat bine (au fost panouri, dar și voluntari care indicau drumul), deși în anumite locuri cred că se putea insista cu mai multă bandă – mai ales în parc.

Înainte de eveniment am studiat harta de pe site ca să văd pe ce străzi o să alergăm, măcar așa, în mare. Pentru cei 42 km a trebuit să facem 3 ture a câte 14 km, deci m-am liniștit la gândul că la prima tură o să fiu alături de ceilalți alergători (semi și maraton), iar la următoarele două o să mă bazez pe memorie + voluntari și marcaje.

Întoarcerile mai din scurt nu prea m-au deranjat. Au fost câteva mici urcări, pe care le-am simțit din plin la ultima tură, alături de mici „obstacole” în pavaj sau asfalt, mai ales pe malul Begăi. Totuși, pentru mine, traseul ăsta variat a avut avantajul lipsei de monotonie. Bonus, au existat și coborâri, care mi-au dat câte un impuls binevenit.

Despre eveniment

  • Au fost mai multe curse, pe gustul fiecăruia, iar câștigătorii au primit inclusiv premii în bani. Chiar dacă alergi distanțe scurte sau maraton, că ești adult sau copil, la UVT Liberty găsești ceva potrivit la care să participi. Mulți voluntari mobilizați, concert și o zonă animată de start-finiș.
  • Mi-a plăcut mult tricoul, mi se pare unul dintre cele mai faine primite la curse, atât ca material, cât și ca model. Nu l-am purtat la cursa asta, dar abia aștept prima ocazie să-l alerg.
  • O bilă albă pentru comunicarea cu alergătorii, inclusiv pe mail, și pentru identitatea vizuală care transmite energie, libertate, bucurie.

Concluzia

Pentru mine, UVT Liberty Marathon s-a dovedit a fi o cursă cu ups & downs, la propriu și la figurat. Bucuriile mele au fost atmosfera, timpul reușit pe primii 30 km și, mai ales, faptul că am reușit să depășesc momentul dificil. Ah, și genunchiul (care anul ăsta m-a cam supărat) s-a comportat exemplar, deși am preferat să-l protejez preventiv cu taping. Oricum, nu m-aș fi băgat la maraton dacă nu era bine-bine.

Am resimțit lipsa alergărilor lungi (am făcut doar 4-5 alergări de 30-35 km anul ăsta) și a volumului, în general. Asta pe lângă antrenamentele serioase de viteză, care oricum nu prea intră în meniul meu 😀 Data viitoare îmi propun să acord mai multă atenție hidratării. Abia aștept următorul meu maraton, indiferent când va fi el!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.