Tag Archives: linişte

Sunete de Crăciun

Am povestit deja cum miroase Crăciunul și cum aromele sale mă duc cu gândul la copilărie. Anul acesta m-am gândit să explorez un pic lumea sunetelor care însoțesc sărbătoarea asta minunată și care pentru mine sunt parte din atmosfera de iarnă.

Zăpada care scârțâie. În cazul fericit în care există. Se alătură de minune plăcerii de a fi primul care calcă pe zăpada netedă, într-o dimineață rece, imediat ce a nins. O senzație de milioane să simt cum pașii mei decupează forme de tot felul pe suprafața albă.

zapada-in-bucuresti

Vocile oamenilor de care mi-a fost dor și cu care mă văd (doar) la sărbători. Cu muzică pe fundal, zumzetul ăsta face tare bine la suflet. Ai stat vreodată să asculți cu atenție modul fiecăruia de a pronunța cuvintele, ritmul, accentul? Ai observat expresiile preferate și gesturile care le însoțesc? Vei descoperi un adevărat joc de armonii acolo.  Continue reading

Liniştea din noi şi din afara noastră

Cum sună liniştea? Periculos.

Dimineaţa devreme, pe o străduţă mică, noaptea se alintă cu ziua. Nici ţipenie de om, lipsesc maşinile sau câinii agitaţi.

E o linişte aproape sinistră, care parcă prevesteşte un cataclism. Influenţa filmelor de groază, unde se lasă tăcerea înainte să apară personajul cel rău? Posibil. Însă perioada aia de trecere, când doar câteva lumini sunt aprinse la ferestre, poate fi şi o provocare: te simţi stăpânul universului, ultimul supravieţuitor, tu singur într-o lume care-ţi aparţine. Străzile pustii, fără trafic sau zgomot, sunt instantanee atât de rare, încât nu ştii dacă să-ţi crezi ochilor. În timp ce tragi cu urechea, în căutarea unui sunet oricât de mic, încep să-ţi treacă tot felul de gânduri prin cap, cu viteza luminii, zumzăind de zor, tocmai când credeai că e linişte.

tulcea de la monument

Continue reading

O plimbare relaxantă într-o după-amiază de vară

Weekendul ăsta a stat sub semnul relaxării şi al calmului, poate şi din cauză că vara şi-a intrat în drepturi şi au fost nişte zile tare călduroase.

Continuând în spiritul zilei de ieri, vă invit la o plimbare prin Parcul Circului, după părerea mea unul dintre cele mai frumoase din Bucureşti. Lacul din parc este acoperit de lotuşi egipteni, o privelişte de vis atunci când înfloresc. Nu ştiu exact care este sezonul lor, ţin minte că acum vreo 2 ani am nimerit exact când erau în floare şi a fost un adevărat spectacol. În perioada asta pe lac sunt doar frunzele, însă chiar şi aşa e o vedere deosebită.

În parc am avut plăcuta surpriză de a găsi şi nişte sculpturi-totem realizate din trunchiuri de copaci, foarte inspirate, după părerea mea.

Fiind după-amiază, parcul era pustiu şi răspândea atâta linişte, că îmi venea să imortalizez fiecare clipă, cu fiecare frunză, fir de iarbă sau sunet de pasăre, ca să-mi rămână mereu întipărite în suflet, pentru momentele în care uit să fiu recunoscătoare.

Continue reading

Mi-e teamă de linişte

Trăim în ritm alert într-o lume atât de gălăgioasă şi aglomerată, încât am ajuns să tânjim după puţină linişte. Ne frământăm în continuu, uitând de noi, în încercarea de a face cât mai multe lucruri şi cât mai repede. Totuşi, toată alergătura asta începe cumva să ne placă. Eu, cel puţin, cred că am devenit dependentă de agitaţie, pentru că mi se pare ciudat să fie totul calm şi să nu se audă nici musca.

bratislava-stradute

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeţi pe o stradă pustie-pustie? Să nu circule nici maşini, să nu fie nici oameni, să nu se audă niciun zgomot, nici măcar un câine? Ei bine, chiar şi în Bucureşti există astfel de locuri şi momente, iar când mă aflu într-o situaţie de genul ăsta, inima îmi devine cât un purice: mă simt ca şi cum aş fi singura supravieţuitoare a unui cataclism nemilos. Continue reading