Tag Archives: calm

Ce faci când te enervează cineva?

Ți s-a întâmplat să cunoști o persoană care să te scoată grav din sărite prin idei sau comportament? Ți-ai ieșit vreodată din pepeni când un coleg ori un prieten a făcut un comentariu aparent nevinovat? Mda, întrebări retorice. Ah, și n-am zis nimic de rudele băgăcioase :))

gargui paris

Nu cred să existe un om, oricât de zen ar fi, care să nu se fi simțit vreodată enervat de atitudinea sau vorbele cuiva din jur. Sau de modul în care râde. Sau pur și simplu de prezența persoanei respective.

O antipatie feroce, primitivă începe să-ți curgă prin vene și te întrebi care e cea mai eficientă metodă să-l elimini imediat din fața ta. Nu poți să faci asta, deci… ce alternative ai?

Continue reading

Te enervezi din orice?

Într-o vreme, mă enervam incredibil când cineva întârzia, mai ales neanunţat. După ce, într-un final, persoana în cauză apărea, îmi manifestam iritarea în modul cel mai… sincer. Mi-am dat seama, în timp, că deşi eu mă consumam şi eram prost dispusă pentru tot restul zilei, oamenii întârziau oricum. Plus că nu ştiu de ce, dar am senzaţia că izbucnirile mele nu făceau decât să încurajeze lipsa de punctualitate… Aşa că am luat măsuri.

A întârzia mi se pare în continuare o lipsă de respect. Dar s-a schimbat ceva: nu mă mai enervez dacă cineva întârzie şi îmi păstrez calmul.

apus-de-soare-pe-plaja

Nu, nu m-am transformat într-un călugăr zen 😛 Nici nu intenţionez. Desigur că mai am momente în care mă manifest nu tocmai prietenos, însă per total am o reacţie mai relaxată faţă de atitudinile care altă dată mă făceau să-mi ies din pepeni. Şi mi-am dat seama că mă simt mai bine aşa.

De multe ori, furia este declanşată de pierderea controlului. Atunci când atitudinea celorlalţi oameni nu coincide cu aşteptările noastre, parcă se dezlănţuie un uragan.

Ne manifestăm iritarea şi le cerem direct socoteală sau închidem enervarea în noi, lăsând-o să ne macine, în timp ce afişăm o faţă acră. Sună cunoscut? Am încercat ambele variante şi am ajuns la concluzia că sunt la fel de ineficiente. Continue reading

O plimbare relaxantă într-o după-amiază de vară

Weekendul ăsta a stat sub semnul relaxării şi al calmului, poate şi din cauză că vara şi-a intrat în drepturi şi au fost nişte zile tare călduroase.

Continuând în spiritul zilei de ieri, vă invit la o plimbare prin Parcul Circului, după părerea mea unul dintre cele mai frumoase din Bucureşti. Lacul din parc este acoperit de lotuşi egipteni, o privelişte de vis atunci când înfloresc. Nu ştiu exact care este sezonul lor, ţin minte că acum vreo 2 ani am nimerit exact când erau în floare şi a fost un adevărat spectacol. În perioada asta pe lac sunt doar frunzele, însă chiar şi aşa e o vedere deosebită.

În parc am avut plăcuta surpriză de a găsi şi nişte sculpturi-totem realizate din trunchiuri de copaci, foarte inspirate, după părerea mea.

Fiind după-amiază, parcul era pustiu şi răspândea atâta linişte, că îmi venea să imortalizez fiecare clipă, cu fiecare frunză, fir de iarbă sau sunet de pasăre, ca să-mi rămână mereu întipărite în suflet, pentru momentele în care uit să fiu recunoscătoare.

Continue reading

Relaxare, calm, conştientizare

Pentru mine, a sta locului câteva minute înseamnă un adevărat exerciţiu de voinţă. Mi-e greu să stau liniştită şi nu mă încântă ideea de a nu auzi zgomote şi a îndura tăcerea. Cum exerciţiul cu Do nothing for 2 minutes nu prea mi-a reuşit, am zis să încerc o metodă de relaxare ghidată, cu ajutorul Calm.com, un site care îşi propune să aducă puţină relaxare în programele noastre agitate.

După ce aţi ales peisajul care vă inspiră, nu trebuie decât să vă aşezaţi comod pe un scaun, să închideţi ochii şi vă relaxaţi, ghidaţi de o voce care vă ajută să fiţi mai conştienţi de corpul vostru.

Recomand varianta de 10 minute, fără muzică, doar cu ghidarea şi sunetele naturale care se aud în funcţie de peisajul selectat.

(click pe imagine – link-ul se va deschide în altă fereastră)

calm

Continue reading