Când am văzut cartea asta în librărie, mi-am zis că citind-o o să pot înţelege mai clar care-i treaba cu alimentele controversate, adică acele produse despre care unii zic că fac bine, iar alţii că sunt otravă curată. Ei bine, cred că ideea principală a cărţii este că nimeni nu ştie de fapt care-i treaba. Sau cel puţin asta a fost impresia mea. În absolut fiecare caz menţionat sunt citate studii peste studii cu rezultate care se bat cap în cap. Păi dacă nici oamenii de ştiinţă nu se pun de acord, noi ce facem?
Se pare că un gest atât de vechi şi natural ca cel al hrănirii a devenit o dilemă, iar abundenţa de informaţii despre alimentaţie mai mult ne încurcă decât ne ajută. Şi, aşa cum bine spune şi autorul, „cu toată pleiada de studii actuale se pot găsi «dovezi» pentru aproape orice teorie”.
Cartea este structurată în mai multe capitole de sine stătătoare, fiecare prezentând informaţii despre anumite alimente, nutrimente, substanţe chimice, prin prisma teoriilor vehiculate despre ele. Câteva exemple de titluri: „Un măr pe zi”, „Ciocolata şi flavonolii”, „Miraculosul suc de goji”, „Grâul şi glutenul”, „Agricultură ecologică”, „Glutamat de monosodiu pentru gust”, „Laptele şi calciul” etc.
Laptele este un aliment care stârneşte, se pare, multe controverse. Continue reading
Sunt o persoană tactilă, iubesc atingerile, îmbrăţişările şi pupicii, îmi place să mă îmbrac în haine confortabile şi să mângâi paginile cărţilor înainte de a le cumpăra. Aşa că fraza din titlu mi-a ajuns la suflet. Am descoperit-o într-o cărţulie despre masaj, ilustrată cu poze liniştitoare şi “zen”, care te relaxează doar când le priveşti.
Michael Pollan nu este nutriţionist şi nici doctor. Este, însă, aşa cum se declară şi în titlul cărţii, un gurmand. Şi reuşeşte să ofere argumente credibile, poate mai clare şi mai simplu explicate decât un specialist. Cartea este bine documentată, iar dacă vă place vă recomand „Dilema omnivorului”, de acelaşi autor, tot pe tema alimentaţiei, dar cu o tentă mai jurnalistică: prezintă un reportaj de investigaţie asupra surselor de hrană actuale.
În general nu mă prea încântă chestiile „perfecte”, mi se pare că încurajează o vânare de vânt şi nu ţin cont de faptul că suntem diferiţi. Cu toate astea, am cumpărat „Reţeta sănătăţii perfecte” pentru că, răsfoind-o, am dat de informaţii interesante.