Category Archives: România Pozitivă

5 idei simple pentru o viață mai senină

Schimbările mari se fac cu pași mici, dar siguri. Drumul de la a fi morocănos la a întâmpina viața cu un zâmbet cald nu e atât de greu de parcurs dacă iei măsuri și ai răbdare să-ți înlocuiești vechile obiceiuri cu unele noi, benefice. Uite 5 idei pe care le poți implementa fără prea mai bătăi de cap:

5 idei pentru o viață mai senină

1. Organizează-ți un spațiu fain acasă pe post de “refugiu”. Poate fi un colț al locuinței, o cameră, o pătură, o pernă etc. care să joace rolul unui “retreat” ușor accesibil, unde să te încarci de energie în zilele obositoare. Un loc pe care să-l asociezi cu relaxarea, confortul și siguranța, indiferent că așezi în el fotografii din vacanță, cărți, lumânări, bețișoare parfumate sau chiar improvizezi un mini-spa. Continue reading

În căutarea simplităţii: 9 idei inspirate de minimalism

Mă bucur de confortul unei locuințe cozy și îmi place să am la îndemână obiecte care îmi plac, însă nu vreau să devin obsedată de ele și în permanent nemulțumită că nu am destule. Iar în ultimii ani am constatat că nu e chiar atât de greu să renunți la lucruri. Cu puțin exercițiu, devine tot mai ușor să te detașezi.

Înainte să fi auzit de minimalism (curent care presupune simplificare – în artele vizuale, în design, în viață), descoperisem cât de eliberator e să fac ordine în șifonier și să donez din lucrurile pe care nu le mai port. Am renunțat să cumpăr un obiect doar pentru că e la reducere, deși nu am nevoie de el. A urmat apoi provocarea “6 luni fără shopping”, iar în ultima perioadă am citit mai multe chestii despre minimalism și beneficiile sale.

Totuși, nu-mi plac extremele. Nu am în plan să ajung la 15 obiecte, viața de nomad nu mă încântă deloc și nici ascetismul nu mi s-ar potrivi. Așa că din minimalism am adoptat și adaptat doar câteva idei, pe care le împărtășesc mai jos:

In geanta - minimalism

  1. Geantă mică

Prin facultate obișnuiam să car după mine o ditamai geanta, în ideea de a avea loc pentru tot felul de lucruri (în caz că aș avea nevoie de ele). Între timp, dimensiunile ei au scăzut considerabil. Mi-am dat seama că oricum nu foloseam multe din obiectele purtate cu zel, iar greutatea genții nu era tocmai prietenoasă cu umărul meu. Ce găsești acum la mine în geantă, în mod obișnuit? The basic stuff:

Continue reading

Unde poți dona haine și alte obiecte în București?

Din când în când, șifonierul meu trece printr-un proces de “detoxifiere”: îl eliberez de haine și accesorii pe care nu le mai port. Îmi place să păstrez doar lucrurile folositoare, care îmi plac, iar după fiecare curățenie mă simt mai relaxată și mai ușoară, de parcă odată cu hainele s-ar fi dus și gândurile negative. Și nu știu cum se face, dar de fiecare dată strâng cel puțin o sacoșă de obiecte care sprijină pereții săptămâni bune înainte de a le găsi o nouă destinație.

magazin caritabil social xchange bucurestiUltima raită prin dulap a avut ca rezultat o pungă de haine cărora am decis să le zic “adio”, deși unele erau în stare destul de bună. De data aceasta, sacoșa cu pricina n-a mai zăcut prea mult timp uitată printr-un colț, pentru că am descoperit o inițiativă ce îmbină o rețea de schimb cu una caritabilă: magazinul Social Xchange. 

Conceptul din spatele acestui proiect mi se pare foarte inspirat și binevenit, deoarece creează o  legătură specială între donații și cei ce au nevoie de ele. Ideea este de a oferi celor aflați în dificultate ocazia de a munci pentru a obține obiecte care le sunt necesare (separat de ajutorul social primit de la Primărie). Continue reading

Balcoane și povești urbane

Am crescut între blocuri şi betoane, aşa că sunt familiară cu balcoanele aranjate ca nişte sertare uriaşe, urmând linii monotone sau, dimpotrivă, foarte diverse, unul mai fistichiu ca altul. Chiar dacă, la prima vedere, blocurile par construite fără imaginație sau gust, asta nu înseamnă că balcoanele lor nu pot fi admirate pentru linii, forme, culori sau jocuri de suprafețe.

asmita-gardens

Nu ştiu cât de bine face eterogenitatea asta la aspectul urbanistic al oraşului, dar e un prilej tare bun de a-ţi pune creativitatea la bătaie şi de a visa cu ochii aţintiţi spre cutiile de beton, geam sau termopan. Fiecare balcon e ca un canal TV unde poți descoperi fel și fel de elemente interesante – crâmpeie de viață. Mai ales dacă reușești să arunci un ochi și pe ferestre, îți poți face o impresie despre cotidianul celor care trăiesc acolo, poate un pic și despre pasiuni sau felul de a fi. Continue reading

Cetatea Făgărașului și cea mai frumoasă surpriză

Fericirea este starea de spirit în care nu-ți dorești nimic.”

Citatul acesta simplu și inspirat l-am descoperit într-o sală din Cetatea Făgărașului, una dintre opririle din turul de primăvară prin Transilvania. Dacă până la această vacanță asociam Făgărașul mai degrabă cu… brânza & smântână decât cu un obiectiv turistic, de acum îmi voi aminti mereu de mica cetate care mi-a oferit una dintre cele mai plăcute suprize de călătorie.

Cetatea Fagaras vizita

Era o dimineață caldă, cu soare, când am ajuns în Făgăraș. Am oprit direct în centru, lângă cetatea medievală ridicată pe o zonă de verdeață, cu imaginea reflectându-se fidel în șantul de apă din jur. Nu mi s-a părut cine știe ce, dar am zis să-i acord, totuși, o șansă. Prețul biletului pentru a vizita Muzeul Țării Făgărașului este de 15 lei, cost care inițial mi s-a părut cam mare. Totuși, după ce am făcut primii pași și mai târziu, când am ieșit pe poarta sa, mi-am dat seama că am judecat lucrurile cam grăbit. Continue reading

Cetatea Deva și o panoramă verde

Din capitolul “pentru prima dată”, am așezat Deva pe harta locurilor de curând explorate, în mini-turul din luna aprilie prin Transilvania. De fapt, mai corect ar fi să spun Cetatea Deva, pentru că prin oraș nu m-am oprit deloc, ci am mers glonț la fortăreața cocoțată pe deal, ce se detașează mândră în peisajul locului.

cetatea devaAm găsit cu ușurință drumul spre telecabină; platoul din față era aproape pustiu, dar nu m-am mirat deloc ținând cont că era o zi obișnuită din săptămână. Am luat un bilet doar pentru urcare, pe care am dat 6 lei (un drum dus-întors costă 10 lei), în ideea că voi coborî pe jos, prin Parcul Cetății, pentru a mai admira o bucată de oraș mai de aproape. Continue reading

Două experiențe interesante @Noaptea Muzeelor 2016

În fiecare an, Noaptea Muzeelor îmi provoacă sentimente contradictorii. Pe de-o parte, îmi place ideea de a cutreiera străzi și spații în miez de noapte, alături de alți curioși, trezind muzeele la viață chiar și după apusul soarelui. Pe de altă parte, însă, aglomerația și agitația mi se par cumva nejustificate, având în vedere că majoritatea acestor muzee sunt deschise și în restul anului, iar taxele de intrare nu sunt foarte mari (ba chiar ridicol de mici, în unele cazuri).

noaptea muzeelorAm o amintire foarte plăcută de la o Noapte a Muzeelor mai veche (să tot fie vreo 6-7 ani de-atunci), când am dat gata dintr-un foc vreo 4 muzee alături de câțiva prieteni. Și atunci a fost aglomerație, dar parcă nu așa de mare ca în ultimii ani, de când fenomenul a devenit extrem de popular. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: cred că e bine să profităm de orice pretext care ne invită să descoperim noi locuri și să ne lăsăm surprinși de personalitatea și poveștile orașelor în care trăim.

Revenind la Noaptea Muzeelor 2016: am pus pe lista dorințelor doar două locuri: “Muzeul tactil” – o experiență propusă de Fundația AMAIS la Facultatea de Arhitectură, și Muzeul CFR. Să le luăm pe rând:

Muzeul tactil

Pentru că am ajuns un pic mai devreme, am intrat în Facultatea de Arhitectură, ale cărei coridoare erau animate de lume. Am văzut cum funcționează o imprimantă 3D, am descoperit diferite documente și structuri într-o sală a facultății (se pare că au și un mini-muzeu intern) și m-am lăsat furată de un puzzle cu Bucureștiul. Alături de vreo câțiva puști, am pus bucățile din capitală la locul lor, reconstituind harta din fața noastră.

Bonus: din întâmplare, am dat peste ceva artă urbană inedită în curtea facultății.

wonder-mike-facultatea-de-arhitectura

Continue reading

Salina Turda – o experienţă desprinsă dintr-un film SF

Ca să trăieşti senzaţia unei lumi fantastice poţi să citeşti un roman SF, să mergi la un film sau… să vizitezi Salina Turda. Nu te întâlneşti cu zombi sau extratereştri, însă îţi clăteşti privirea cu un peisaj extraordinar, faci ceva mişcare şi respiri aer curat. Asta a fost concluzia mea după ce am petrecut vreo 2 ore în adâncurile pământului, într-o peşteră de sare impresionantă, unde m-am simţit ca într-o altă dimensiune.

cluj salina turda sare

După weekendul petrecut la Cluj, prima destinaţie a fost Salina Turda, despre care aflasem că e o adevărată bijuterie a spaţiului subteran. Văzusem câteva fotografii pe net, dar nu mă documentasem cu atenţie, iar singurul lucru pe care l-am verificat a fost programul, ca să mă asigur că e deschisă luni, când urma s-o vizitez. Aşadar, cu zero aşteptări şi fără mari pretenţii, pe o vreme ploioasă şi întunecată, am intrat în clădirea din sticlă ce părea un mic OZN. Continue reading

Tur de primăvară prin Transilvania [2016]: Clujul în detalii

După maratonul de la Cluj-Napoca a urmat un altul, de data asta turistic: „maratonul” oraşelor. Aveam pe listă câteva oraşe pe care mi-am dorit să le văd, aşa că le-am comprimat bine, să încapă în 3 zile de umblat hai-hui. În multe din ele am ajuns pentru prima dată, aşa că bucuria a fost cu atât mai mare. Sigur, n-am putut să văd tot ce mi-ar fi plăcut – un motiv în plus să mă reîntorc pe meleaguri transilvănene.

Drumul a fost un pic obositor, dar presărat cu peisaje de vis, sate cu acoperişuri roşcate şi multe cuiburi de berze pe sus…

peisaj cu munti transilvaniaAm trecut prin multe ţinuturi de poveste, unde noul şi vechiul sunt prieteni la cataramă, iar rezultatele restaurărilor sunt uimitoare; nu lipseşte însă nici stilul comunisto-balcanic.

Dar să începem cu începutul! Cluj-Napoca a fost prima destinaţie, unde am poposit peste weekend. Am mai povestit despre el şi după vacanţa din 2012, însă la plimbarea de acum am suprins detalii noi şi cadre simpatice, scăldate într-o atmosferă când cu iz de ploaie, când cu soare. Continue reading

SenseAbility şi povestea unui tur pe nevăzute

După ce am savurat un prânz Pe Întuneric la restaurantul cu acelaşi nume din Bucureşti, acum am trecut la nivelul următor! Mai exact, am vizitat casa Ion Mincu folosind toate simţurile, cu excepţia celui vizual. De data aceasta n-am mai stat cuminte pe un scaun, ci am umblat hai-hui în ditamai clădirea, în beznă totală. M-am bucurat de această experienţă la invitaţia AMAis (Asociaţia Metodelor Alternative de Integrare Socială), la lansarea ediţiei 2016 a proiectului SenseAbility.

Proiectul SenseAbility îşi propune să integreze social persoanele cu dizabilităţi vizuale şi să facă spaţiul public mai prietenos şi accesibil acestora. Concret, asociaţia propune realizarea unor planuri tactile pentru cât mai multe clădiri şi a unor hărţi tactile cu zone din oraş, astfel încât persoanele cu deficienţe de vedere să aibă o perceţie de ansamblu asupra localţiilor respective.

plan-casa-ion-mincu-amais

senseability amais tur casa ion mincu

Foto: AMAis

De dimineaţă ne-am adunat în curtea luminată de soare a casei Ion Mincu, aflată la intersecţia străzilor Pitar Moş şi Verona (aproape de Piaţa Romană) şi construită în perioada 1863-1877 după un proiect al arhitectului Gaetano Burelli. Renovarea a fost finalizată în 2012, iar acum aici îşi are sediul Ordinul Arhitecţilor Români. Mai multe despre povestea acestei clădiri minunate  puteţi citi aici.

După un pic de socializare, am primit ochelari întunecaţi şi un baston de ajutor, ni s-a povestit pe scurt cum se foloseşte acesta, apoi am trecut la explorat. Continue reading