Nu mai știu când am prins pasiunea asta pentru panorame și entuziasmul de a privi de la înălțime peisaje fel de fel, fie ele urbane, pline de verdeață, priveliști cu acoperișuri șic sau un haos de griuri. Ce știu însă e că acum le vânez cu pasiune prin toate destinațiile unde ajung. Și mi-au oferit o lecție pe care mi-ar plăcea să mi-o amintesc în momentele alea de “…now what?”

Uneori e nevoie să ne dăm un pas în spate ca să avem o privire de ansamblu asupra peisajului. Sau asupra vieții. Pixelii realității sunt obositori dacă îi privești mereu de aproape; în schimb, poate fi revelator să-ți vezi viața ca un călător admirând o panoramă. Detașat, cu răbdare și mirare, de la o înălțime confortabilă.

Drumul spre locul potrivit pentru a admira panorama nu e întotdeauna ușor. Uneori sunt multe trepte, alteori trebuie să te închizi în vreun lift îngust. Dar când ajungi acolo sus, merită. Așa cum merită să-ți iei inima-n dinți și să stai câteva minute cu tine, privindu-ți viața cum se desfășoară în fața ta, ca o panoramă cu sute de detalii.  Continue reading →