“Mie nu mi se poate întâmpla.” Ți-ai spus și tu asta, iar apoi s-a întâmplat fix lucrul ăla pe care l-ai fi exclus? Asta am pățit eu la ultramaratonul alergat de curând la Belgrad. Mă rog, alergat e mult spus 😀
Ultima dată am participat la o comperiție de ultra în 2019, așa că am ales cursa de 12 ore de la Ultramaratonul de la Belgrad – Maraton Maratona pentru “revenire”. Belgradul e aproape de Timișoara, traseul e fain (buclă de 2 km într-un parc, asfalt ok), iar acum 3 ani am făcut PB aici la proba de 12 ore – 120 km. Mi s-a părut interesant și că de data asta a fost o cursă nocturnă: startul s-a dat duminică la ora 17:00 și am alergat până a doua zi la 5:00 dimineața – prima mea experiență de acest fel.

După pandemie n-am alergat la multe concursuri și m-am dezobișnuit de pregătire, atmosferă și toate cele. Oricum, cursa de la Belgrad a avut puțini participanți la start, deci a fost așa, ca între prieteni 🙂 Emoțiile înainte de eveniment au fost pe măsură, dar și-au luat zborul când am început să alergăm, în sfârșit.