Tag Archives: alergare

21 km de 1 Decembrie și un PB

Oare am alergat 5 ture sau doar 4? Cu întrebarea asta în gând am trecut linia de finish de la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, când cronometrul oficial arăta 1:50. Ca și anul trecut, pe 1 Decembrie îmi propusesem să alerg proba de semimaraton, iar acum mă aflam în fața dilemei dacă am terminat sau mai trebuie să dau o tură.

Anul ăsta organizatorii au modificat traseul și nu s-a mai alergat doar în jurul lacului, iar tura a fost prelungită pe aleile parcului până la 4,2 km. O idee foarte bună, zic eu. Așadar, la semi am avut de făcut 5 ture, iar cum GPS-ul n-a vrut să mă localizeze, am numărat… pe degete.

maraton-1-decembrie-2016-bucuresti-ior

Foto: Radu Cristi

M-am perpelit un pic prin jurul zonei de finish, până când am văzut primele rezultate printate pe hârtie și m-am liniștit. Da, medalia care tocmai atârna de gâtul meu era justificată. 5 ture terminate cu brio!

Și… am cam făcut Personal Best pe distanță de semi – 1:50, locul 4 din 35 la categoria F18-34. Nu știu cât de bine a fost măsurat traseul și dacă a avut într-adevăr 21 și un pic de km, ca la carte, dar mă declar mulțumită de constanța mea: aprox. 22 minute pe fiecare tură, cu excepția ultimeia, unde au ieșit 21 😛 Continue reading

Maratonul București 2016 – Jurnal de cursă

Pe 5 octombrie 2014 alergam primul meu maraton (42 km), din dorința de a vedea cum mă simt după distanța care atunci mi se părea imensă. Mă gândeam că-mi va fi de ajuns și că o voi da apoi pe curse lejere de semi. Însă așa cum se întâmplă în cazul multor alergători amatori, mi-a plăcut (tare!) și am continuat.

Doi ani și 4 zile mai târziu, pe 9 octombrie 2016, am bifat maratonul cu numărul 7. Dintre cele 7, 4 le-am alergat anul ăsta, iar 2 au fost montane – o adicție recentă 😀 (Acum pot să-i înțeleg pe cei care preferă maratoanele montane în detrimentul celor pe plat, de oraș. La munte parcă ai mai mult timp să-ți tragi sufletul, chiar și pe urcări, atmosfera e mai faină, aerul, mai curat.) PB-ul l-am făcut la Verona, iar de-atunci încerc în zadar să cobor sub 3:55 :))

Dar gata cu statistica! Să revenim la Maratonul București 2016, ediția a IX-a.

maratonul-bucuresti-2016

Foto: Radu Cristi

Pentru că anul trecut n-am fost în oraș în perioada maratonului, a fost prima mea cursă pe noul traseu. În afara faptului că s-au adăugat urcările de la Palatul Parlamentului, în rest nu mi s-a părut mare diferență. Punctele de hidratare și alimentare au fost multe și generoase (după Semi-ul de la Lisabona, unde am avut unul singur, aici mi s-a părut ospăț :D). Am mâncat o grămadă de banane, de nu vreau să le mai văd vreo câteva luni :))

Mă înscrisesem de luni bune și așteptam cu nerăbdare ziua asta. Și uite că vremea a ținut cu alergătorii și ne-a servit o zi perfectă de zburdat, cu soare și temperaturi mai micuțe. N-am lăsat mica răceală să mă demoralizeze, gândindu-mă că oricum am bluză cu mânecă lungă, deci o să am pe ce-mi șterge nasul 😛  Continue reading

Vacanță și alergare: Semimaraton la Lisabona

Bilete de avion pentru Lisabona – checked. Now what? Hmm… o fi vreo alergare în weekendul în care merg acolo? Ha, fix atunci e un maraton! Buuun, păi hai să ne înscriem.

Zis și făcut. Pentru că eram deja înregistrată la Maratonul București, care avea loc după o săptămână, la Lisabona am ales proba de semimaraton, adică o cursă urbană pe plat, așa, ca de vacanță, fără prea mare stres. Înscrierea am făcut-o online, simplu și rapid, iar taxa a fost de 30 euro. Asta se întâmpla prin iunie. Lunile au trecut, vremea concediului a venit și iată-mă în Lisabona! 

alergare-lisabona

Am ales să fac o plimbare spre locul de ridicare a kiturilor – Meo Arena, în loc să merg cu metroul, ca să admir și partea mai puțin turistică a orașului. Arena respectivă se află într-un cartier cu clădiri moderne, cu muzee, mall și mici parcuri – o atmosferă foarte plăcută. Nu pun la socoteală faptul că până să ajung acolo am trecut pe lângă o zonă mai industrială și un șantier de construcții, pe o vreme în care soarele la amiază nu lăsa deloc impresia de toamnă. Noroc cu un pic de vânt. Istoria avea să se repete și la cursă. Continue reading

Alergarea, între ambiție și plăcere

La început, au fost alergările de plăcere, de 6-7 kilometri, făcute în ritm lejer prin parc.

Apoi am mărit distanța și viteza, am aflat care-i treaba cu pace-ul, m-am înscris la tot mai multe competiții și am început să socializez cu alți alergători, online sau live. Mi-am extins garderoba de alergare cu haine și accesorii. Profilul meu de Facebook s-a umplut de Friends care ies la alergat constant, postează frecvent fotografii de la antrenamente și sunt prezenți la o mulțime de concursuri, fie ele urbane sau montane. Cine se aseamănă se-adună, nu-i așa? Chiar și în mediul virtual.

alergare pasiune ambitie

La începuturile aventurii mele într-ale alergării aveam în cap ideea că cel mai important e să termini cursa, indiferent de timp. După ceva vreme, a încolțit în minte dorința de a scoate un timp cât mai bun. Eventual unul mai bun decât cel precedent. Apoi am început să mă uit la ce loc ocup în clasament. Deci… ce urmează?

Cred că e normal să ne ambiționăm să fim mai buni într-un anumit domeniu, inclusiv atunci când e vorba de pasiuni. Însă nu pot să nu mă întreb: e posibil ca dorința de a scoate timpi mai buni să-mi confiște din plăcerea alergatului? E posibil ca orientarea (și) spre rezultate să-mi răpească din bucuria parcurgerii traseului?

N-am găsi încă un răspuns definitiv la aceste întrebări. Deocamdată, încă există plăcerea aia care mă face să mă dau jos din pat la 6:30 dimineața, să mă îmbrac și s-o pornesc spre parc chiar dacă somnul încă n-a dispărut complet sau urmează o zi plină. Trăiesc din plin emoțiile dinaintea cursei, entuziasmul de a ajunge la finish și relaxarea de după.

Totuși, în acești ani de alergare am ajuns la următoarea concluzie: Continue reading

Maraton la Ciucaș X3 2016 sau cum m-am (re)îndrăgostit de munte

Acum 2-3 ani, în timp ce mă antrenam prin IOR, mă uitam cu admirație la alegătorii ce purtau tricouri CiucașX3. Auzisem încă de atunci despre această cursă challenging și mi se părea extrem de dificil să alergi un maraton la munte, când eu de-abia îmi făceam curaj pentru unul pe plat.

Anul ăsta, însă, am lăsat teama deoparte și am deschis un nou capitol în alergările mele: curse trail cu diferență de nivel. M-am avântat în lumea alergărilor montane din curiozitate, dar în scurt timp am prins drag de ele și am început să înțeleg entuziasmul munțo-runnerilor. Așadar, pe 10 septembrie 2016 am pornit pe urmele tricoului admirat și am alergat proba de maraton la CiucașX3 (vreo 38-39 km, cu 1890 m diferență de nivel).

ciucasx3-2016

Maraton Ciucaș X3 2016 – impresii de pe traseu

Startul s-a dat din localitatea Cheia, la 10 dimineața pentru probele de semi și maraton, pe o vreme perfectă. Nu păreau să fie nori, dar mi-am luat oricum geaca (din fericire, n-a fost nevoie de ea), alături de bidonul cu apă și un baton de cereale.

Cursa a început cu ceva înghesuială, poteca îngustă probabil mirându-se de sutele de alergători hotărâți care au luat-o dintr-odată cu asalt. După gălăgia de la start, în scurt timp s-a așternut liniștea, tulburată apoi de gâfâielile urcatului. Ne-am răsfirat încet-încet și mi-am intrat în ritm, bucuroasă să simt miros proaspăt de pădure.  Continue reading

FOX TRAIL Half Marathon – 21 km de vis prin Pădurea Băneasa

După câteva zeci de minute bune în care m-am holbat pe net la rezultatele de la Fox Trail Half Marathon, am înțeles că da, e adevărat, chiar am luat locul 2 la Feminin, 30-39 ani, cursa de 21 km 🙂

fox-trail-run-2016-baneasa

Mi-a părut rău că n-am stat la festivitatea de premiere; nu știu cum se face, dar în foarte rarele ocazii când sunt pe podium nu ajung să primesc premiul alături de ceilalți medaliați, ci în cadru restrâns :)) Însă până la urmă chiar nu mai contează, a fost o cursă foarte faină și mă bucur că voi rămâne cu o amintire plăcută. Nu e vorba doar de locul obținut (au fost 19 participante la categoria mea, deci fără prea mare concurență), ci și de faptul că m-am simțit de zile mari, de parcă aș fi avut niște aripi energice.

Așadar, se ia una bucată traseu prin Pădurea Băneasa, se condimentază cu entuziasm și se la lasă câteva ore la alergat. Pe lângă traseul de 21 km, la care am participat eu, au mai fost curse de 10 km, 5 km și 2,5 km (kids), așa că duminică dimineața, pe Aleea Privighetorilor, printre standuri cu bunătăți sportive și accesorii branduite, câteva sute de oameni așteptau să pornească alergarea prin pădure.  Continue reading

30 km de agonie și extraz la Cozia Mountain Run

Alergările montane au intrat în viața mea din curiozitate, pentru că îmi doream să schimb peisajul și să variez asfaltul atât de familiar. După un semi la Cindrel în 2015 și un maraton la Sinaia anul acesta, de curând am bifat o distanță intermediară, tot la înălțime: traseul de 30 km la Cozia Mountain Run.

Foto: Radu Cristi

Foto: Radu Cristi

Nu pot să zic că sunt fan alergări la munte, pentru că nu mă împac prea bine cu pantele. De fapt, antrenamentele de acest tip lipsesc cu desăvârșire din alergările mele urbane, desfășurate exclusiv pe plat. Totuși, asta nu m-a împiedicat să mă înscriu la traseul Cozia, de 30 km, diferență de nivel 1.750 m, despre care organizatorii spuneau: <<Treci prin “iad” dincolo de Mănăstirea Stănișoara pentru a descoperi “raiul” de pe Vârful Cozia>>. Habar n-am cum se calculează diferențele astea de nivel și cum se traduc ele în efort fizic, așa că nu mi-am bătut prea mult capul cu profilul traseului, care părea destul de abrupt. Nu-i problemă, am aflat mai târziu!

Ups and downs…

Dimineața cursei a fost una cu soare, dar nu în exces – o zi numai bună de alergat. Startul s-a dat din campingul Mănăstirii Turnu, înviorat de echipamente colorate și zâmbete. Ne-am îndreptat spre pădure, iar după câteva sute de metri ne-am mai răsfirat și a început și urcarea, despre care am avut impresia că nu se mai termină. Căutând acum în memorie, îmi dau seama că nu îmi amintesc mare lucru despre traseu, ci doar câteva bucăți mai… tragice :)) Însă ce știu cu siguranță e că muuulte porțiuni din cursă mi-au părut endlessContinue reading

Jurnal de cursă: Semimaratonul București 2016

La ora la care scriu aceste rânduri, Facebook-ul meu e plin de postări despre Semimaratonul București, cu medalii, oameni încântați, felicitări, PB-uri și zâmbete cât cuprinde. Pe 15 mai 2016, capitala s-a colorat în voie bună, alergare și endorfine. Au existat, probabil, și… nervi 😀 din partea unora care n-au fost încântați să afle că traficul a fost blocat pentru câteva ore.

În rest, mare parte din populația cu chef de mișcare din București s-a mobilizat duminică să alerge sau să susțină participanții la cursa populară, cros 10 km, ștafetă și semimaraton. Eu mă înscrisesem la semi (21 km) de ceva vreme, în ideea de a plăti taxa de participare mai mică, așa că, la nici o săptămână după Maratonul Regal, iată-mă din nou la startul unei alergări, de data asta pe asfalt.

impresii semimaraton bucuresti 15 mai 2016

Cu ceva febră musculară (deh, nu alerg în fiecare zi 42 km pe munte…), ambiția de PB a fost înlocuită cu dorința de a termina cu bine cursa. Kitul mi s-a părut modest, dar măcar tricoul are o culoare super-faină și îmi vine tocmai bine. Asta e partea bună la Semimaratonul și Maratonul București, că tricourile sunt de calitate, cu mărimi potrivite tuturor, inclusiv celor mai mici. Continue reading

Jurnal de cursă: Gânduri după primul meu maraton montan @Maratonul Regal 2016

De când am descoperit plăcerea alergatului, am tot citit impresii favorabile despre cursele de trail, în special cele montane. Deși îmi place muntele, până acum am preferat alergările urbane, pentru că mi se par mai la îndemână (cazare, transport etc.), plus că nu sunt fan al diferențelor de nivel.

Totuși, vine un moment când curiozitatea e mai mare decât confortul. Un prim pas l-am făcut anul trecut, când am fost la semimaraton la Cindrel ÎnAlergare și am testat… pământul. Bineînțeles, mi-am dorit apoi să gust din endorfinele unui maraton montan, cum îi povesteam și Ioanei. Un an mai târziu, iată că visul a devenit realitate.

primul-maraton-montan

Am aflat că Maratonul Regal – ediția 2016 se ține la Sinaia, având ca punct de plecare Castelul Peleș, pentru a marca cei 150 de ani de la întemeierea dinastiei regale în România. Știam că la Sinaia se ajunge ușor, deci mi-am zis că Maratonul Regal e destinația perfectă pentru a sparge gheața maratonului montan. Continue reading

Jurnal de cursă: Maratonul Internaţional Cluj 2016

maratonul-international-cluj-2016Participarea la Maratonul Internaţional Cluj a fost una din marile mele dorinţe pe 2016, pentru că anul trecut auzisem numai lucruri bune despre acest eveniment. Ca niciodată, m-am înscris cu câteva luni înainte şi am plătit taxa minimă, în tot acest timp fiind nerăbdătoare atât să particip la cursă, cât şi să revăd Clujul meu drag.

De cazare m-am ocupat destul de târziu, dar am reuşit să găsesc totuşi un loc la Hotel Sport, aflat vizavi de Cluj Arena, locul startului. Un hotel cu aspect comunist, mobilă în stil vechi şi decoruri expirate, dar curat şi confortabil. A fost o alegere inspirată având în vedere apropierea de start, n-am mai avut nevoie să las bagaje la garderobă în ziua cursei.

Kitul  Continue reading