Nu trebuie să devii nimic, ci doar să-ţi dai seama cine eşti, atâta tot. Doar să-ţi dai seama cine se ascunde în tine.

M-am apucat de citit „Creativitatea” pentru că eram curioasă ce propovăduieşte Osho, de care auzisem ici-colo. Nu pot să spun că am rămas foarte impresionată de carte, dar am găsit şi pasaje care mi-au dat de gândit.

Fiind scrisă la persoana a doua singular, dă impresia de adresare directă, ca şi cum autorul ar ţine o predică doar pentru cititor. Titlul poate induce în eroare, căci nu este vorba de creativitate aşa cum o definim în mod obişnuit. Mai degrabă se referă la găsirea propriei unicităţi, a sinelui, la eliberarea eului, creativitatea aparţinând fiinţei şi nefiind legată neapărat de descoperirea de idei sau zămislirea de opere de artă.

Osho descrie creativitatea mai mult ca o atitudine care însoţeşte fiecare activitate şi mai puţin ca o inovaţie.

Creativitatea este o atitudine, o abordare lăuntrică, înseamnă se te bucuri, să sărbătoreşti, să fii prezent în tot ceea ce faci. Este o calitate pe care o aduci în activitatea pe care o desfăşori. Nu contează ceea ce faci, ceea ce contează este să pui suflet în ceea ce faci.

Când îţi spun să fii creator, nu vreau să spun că trebuie să te faci pictor sau poet. Ca să fii creator, lasă-ţi viaţa să fie o pictură, lasă-ţi viaţa să fie un poem.

Când inima este trează, când inima dansează de recunoştinţă adâncă, când inima este în acord, în armonie cu existenţa, din acea armonie se naşte creativitatea.

Unul dintre sfaturile sugerate de Osho pentru regăsire şi, deci, pentru creativitate, este să punem în stand-by mintea, să petrecem câteva momente fără să ne gândim la nimic (stare care pe mine încă mă depăşeşte). Relaxarea este tocmai această detaşare, a aprecia momentul prezent aşa cum este el, a intra în tine şi a te dilua, a te contopi cu universul. Verbul magic este „a fi”. Continue reading →