Author Archives: Andra :)

4 cărți citite pe nerăsuflate

Prietena mea genială” – Elena Ferrante

În ultima vreme, dădeam de cartea asta peste tot: recomandările prietenilor, recenzii pe bloguri, ba am văzut-o și la cititorii din metrou. Așa că iată-mă cu ea în brațe într-o seară, gata s-o devorez din scoarță-n scoarță. Primele 50-60 de pagini au fost o mare dezamăgire. Am lăsat-o deoparte câteva zile, am luat în calcul posibilitatea de a renunța. Dar n-am făcut-o. M-am reapucat de ea și am dat-o gata într-un weekend, de data asta fără să mă pot opri, curioasă și vrăjită de ce se întâmplă.

impresii-prietena-mea-geniala-elena-ferrante

Sunt multe personaje și familii, dar la începutul cărții găsești o listă cu toate, așa că e ușor să revii să vezi cine ce e. În prim plan se află prietenia dintre Lila și Elena, a căror evoluție este urmărită din copilărie la adolescență, apoi la maturitate (în următoarele cărți). Autoarea povestește calm chiar când faptele se precipită și devin violente. Lucru care se întâmplă destul de des, căci acțiunea are loc în anii 50, într-un cartier sărac din Napoli, unde bătaia, scandalurile și răzbunările sunt la ordinea zilei. Chiar și așa, după această lectură mi s-a făcut un dor nebun de Italia, de coasta Amalfi și de dialectele încâlcite de-acolo. Abia aștept să devorez “Povestea noului nume”, continuarea de la “Prietena mea genială”, care e prima dintr-o serie de patru cărți!

Ah, iar cartea m-a dus cu gândul la “Enigma Otiliei”, pe care mi-am propus s-o recitesc după aproape 15 ani 🙂  Continue reading

Cum te reacomodezi după vacanță

Nu știu voi, dar la mine se simte deja miros dulce de vacanță. Și cum reacomodarea cu viața obișnuită e mai grea după zile sau săptămâni de relaxare și plimbare, zic să pregătim o strategie de revenire încă dinainte de a pleca în concediu.

Am scris 5 idei care la mine dau rezultate bune pentru ca întoarcerea la cotidian să fie mai lină. Aștept și recomandările voastre 😉

lisabona-culoare-santa-clara

1. Top 3 cele mai tari experiențe/ locuri

E activitatea mea preferată pe drumul de întoarcere și merge de minune ca un schimb de impresii cu partenerul sau partenerii de călătorie. Fiecare alege câte trei locuri sau momente din vacanță, indiferent că e vorba de o stradă, priveliște, mâncare, întâmplare etc. și le împărtășește celuilalt/ celorlalți. Astfel trec prin experiențele trăite de curând și mi le întipăresc mai bine în memorie.  Continue reading

Învățăm și din reușite, nu doar din eșecuri

O grămadă de articole motivaționale vorbesc despre cât de important e să înveți din eșecuri. Cum, de fapt, nereușitele sunt niște super-profi dacă știi să le înțelegi și să-ți adaptezi abordarea, iar greșelile nu fac decât să te motiveze să-ți atingi obiectivele.

Suntem pe fast-forward, așa că trecem rapid de la o activitate la alta, din dorința de a economisi timp, inclusiv în momentele “de top”.

Cu toate astea, cred că și succesele merită o mini-analiză. Un debriefing. O pauză de bucurat și respirat. Te-ai simțit bine într-un anume context? Ai avut o vacanță grozavă? Ți-a ieșit bine un proiect? Înainte să treci mai departe, pune un pic lupa pe situațiile astea fericite.

spatiu-cu-luna-seneca-anticafe

Din când în când, zic că e bine să luăm pulsul vieții noastre. Să ne oprim, conștientizăm ce ne face inima să bată pe ritmurile fericirii și să învățăm cum putem s-o aducem acolo mai des.  Continue reading

Alergarea mea: lecții, plăceri și momente de aha

Primesc deseori întrebarea “De ce alergi?” Cum nu stau prea bine la improvizat răspunsuri elaborate, am zis să scriu un articol despre ce am învățat de la alergare și ce-mi place așa mult la activitatea asta aparent monotonă. Că doar e vorba de a pune un picior în fața celuilalt, nu?

Să ne-nțelegem, alergarea nu e mereu cu inimioare și fluturași. Sunt și momente de oboseală, de “N-am chef…” sau “Cine m-a pus??”. Însă în restul timpului e o chestie foarte tare, iar dacă te prinde, devine o plăcere intensă și chiar un viciu, aș zice. Așadar:

1. Alergarea îmi oferă un răgaz prețios de a fi eu cu mine și cu gândurile mele. Un fel de meditație în mișcare, activă, în care îmi limpezesc mintea, pregătindu-mă pentru o zi cu mai multă energie.

Foto: Cristi Todoran

2. La alergare, ca și în viață, sunt zile mai bune și zile mai puțin bune. Iar asta e ok. Important e să mergi mai departe în ritmul propriu.

3. Deși nu-s de gazelă, picioarele mele merită expuse și nu ascunse sub blugi pe timp de vară.

4. Toaletele ecologice nu-s chiar atât de rele. Mai ales când ai nevoie urgentă să le folosești.

5. Maratonul nu înseamnă doar o distanță de 42 km, ci un carusel de emoții, adrenalină, bucurie, libertate, mândrie, momente de “nu mai fac asta niciodată” (urmate de înscrierea la o nouă cursă). Și ceva durere presărată deasupra, ca lucrurile să fie mai interesante.  Continue reading

1:45 la Semimaratonul București 2017

Duminică dimineața, încântată că febra musculară de la EcoMarathon a trecut 100%, am pornit veselă spre parcul Izvor, ca să-mi alerg picioarele 21 km la Semimaratonul București.

Deși în ultima perioadă am respirat cu entuziasm aer curat la cursele montane, încă îmi place siguranța asfaltului. M-am bucurat să văd străzile din București, de obicei aglomerate de mașini, acum înțesate de oameni. Mi se pare că e ceva magic când așa mulți alergători iau startul la o cursă, cu emoții, încredere și chef de viață. În aer zumzăie o energie care mă face să mă simt alive, fericită că am descoperit chestia asta minunată numită alergare.

medalie semimaraton bucuresti 14 mai 2017

Anul acesta, tot Piața Constituției a fost gazda nebuniei, dar startul semimaratonului s-a dat de lângă parcul Izvor. Vremea a ținut din nou cu noi: cald, dar cu un cer ușor înnorat. Zona s-a animat rapid, a venit ora 9:30 și am pornit pe sub poarta mare, în uralele susținătorilor. Îmi făcusem un plan vag să mă țin de pacemakerii de la 1:50, dar i-am pierdut în mulțime, așa că am alergat de capul meu. Și n-a fost rău deloc 😉  Continue reading

Rețetă-experiment: Cremă din cartofi dulci cu vișine și ulei de cocos

Din când în când, îmi place să fac câte un experiment culinar și pregătesc ceva simplu, bun și rapid, din cât mai puține ingrediente. De data asta am pornit de la un ulei de cocos, pe care l-am împrietenit cu alte trei ingrediente. Rezultatul?

Un fel de piure cu pretenție de desert sau gustare, pe bază de cartofi dulci, carob și vișine, care m-a surprins și pe mine prin gustul delicios 🙂

desert-crema-de-cartofi-dulci

Ingrediente

  • 1 cartof dulce mai mărișor
  • 3 lingurițe ulei de cocos
  • 1 lingură carob (pudră de roșcove)
  • câteva vișine fără sâmburi

Continue reading

EcoMarathon Moieciu 2017. Libertatea miroase a aer de munte

Despre EcoMarathon știam că e o competiție de alergare extrem de populară și apreciată; mai toți cunoscuții mei într-ale alergării au bifat cel puțin o ediție și s-au arătat încântați de organizare și traseu. Așa că anul acesta, în miez de ianuarie, mă înscriam la cursa din Moieciu de sus, nerăbdătoare să încerc minunea cu picioarele mele.

Am ales fără să ezit proba de maraton – 42 de km. Pe lângă aceasta, EcoMarathon mai are un cross de 14 km și cursa copiilor. N-o să intru în detalii, găsiți toate informațiile pe site-ul evenimentului.

ecomarathon moieciu de sus 2017

Ce e așa fain la EcoMarathon?

Acum că am fost la fața locului și am parcurs cele trei celebre bucle, înțeleg de unde tot entuziasmul. În primul rând, e cea mai animată cursă de alergare la care am luat eu parte vreodată. Reunind un număr mare de participanți (peste 1600), zona startului este mereu plină de alergători, susținători și voluntari, așa că indiferent în ce timp termini cursa, se găsesc destui oameni care să te încurajeze și să te facă să te simți ca și cum ai fi ieșit primul/ prima. Și ghici ce, în competiția cu tine chiar ieși întotdeauna primul/ prima 🙂  Continue reading

eBook: Gânduri la plimbare în București

A fost nevoie de o vacanță la Roma, acum aproape 6 ani, ca să descopăr comorile ascunse ale Bucureștiului, dincolo de blocurile cenușii, reclamele prea țipătoare și alăturarea nu întotdeauna inspirată de stiluri arhitecturale. Capitala Italiei m-a făcut să fiu mai conștientă de ce se află în jurul meu și mai curioasă în a descoperi colțuri urbane uitate.

De atunci, am surpris o mulțime de clădiri, parcuri și străzi ale Bucureștiului. Pe unele le-am păstrat pentru retina și sufletul meu, în timp ce pe altele le-am împărtășit cu voi aici, pe blog. Ultima plimbare foto s-a întâmplat în miez de primăvară, într-un weekend surprinzător de cald, pe străduțele dintre Victoriei și Aviatorilor, în cartierul Cotroceni și în centrul vechi. Așa am creat eBook-ul “Gânduri la plimbare în București”, o colecție de imagini și idei desprinse din orașul meu adoptiv.

ebook Ganduri la plimbare in Bucuresti - Nikon

Fotografiile le-am făcut cu un aparat foto Nikon D3200.  

Mulțumesc Nikon că mi l-a lăsat pe mâini mai bine de o săptămână! 🙂

Continue reading

Cum să ai grijă de zâmbetul și de sufletul tău

Cred că e timpul să nu mai considerăm drept egoism preocuparea pentru zâmbetul și sufletul nostru. Dacă ai nevoie de inspirație pentru a-ți oferi o porție de iubire de sine, citește mai jos recomandările mele.

1. Pregătește-ți o masă ca la restaurant. Măcar o dată pe săptămână, servește micul dejun, prânzul sau cina ca la carte, cu flori, șervețele frumoase, o eșarfă colorată pe post de față de masă, o tăviță, poate și o lumânare simpatică. Asta nu înseamnă că trebuie să gătești, dacă nu vrei; poți să comanzi mâncarea. Ideea e să te obișnuiești că meriți să te răsfeți.

rasfata-te-cum-sa-ai-grija-de-tine

2. Fă-ți analizele periodic. Pune accent pe prevenție și investește în starea ta de bine. Mergi la un control stomatologic, ca să te asiguri că zâmbetul tău e frumos și sănătos.

3. Oferă-ți o zi liberă. O zi în care îl concediezi pe “trebuie”, o zi în care faci absolut ce îți poftește inima, indiferent că vrei să stai toată ziua în pijamale și să răsfoiești reviste, să moțăi sau să stai pe iarbă la umbră.  Continue reading

În vizită la Casa Filipescu-Cesianu – Muzeul Vârstelor

1 oră și 45 de minute. Nu e recordul personal al vreunei curse de alergare, ci timpul petrecut la micul muzeu de la Casa Cesianu. Când m-am uitat la ceas, mi-a venit greu să cred că am stat atâta vreme. Sau poate pentru că la Muzeul Vârstelor e vorba de trecerea timpului, orele se scurg altfel aici?

Aflată aproape de Piața Victoriei, Casa Filipescu-Cesianu a intrat relativ recent pe lista muzeelor bucureștene, fiind în renovare o bună perioadă de timp. De ceva vreme, în plimbările de pe Calea Victoriei, zărisem parcul muzeului, cu un foișor în mijloc, având în jur bănci, statuete și câțiva arbori frumoși. În zona din spate a curții există și un spațiu liber pentru evenimente.

casa filipescu cesianu

Am început vizita din Lapidarium – un spațiu din curte unde se află casa de bilete și unde este organizată expoziția permanentă “Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”. Bucățile de fresce recuperate sunt însoțite de fotografii și o scurtă istorie a Ansamblului Văcărești, despre care puteți citi și aici. Pe o parte din terenul unde se ridica mănăstirea, demolată în anii ‘80, acum se întinde Parcul VăcăreștiContinue reading