Se apropie finalul de an și mă gândesc ce obiective mi-am stabilit în ianuarie. Cu siguranță să învăț să cos nu se afla printre ele. Și totuși… prin vară mi-a apărut pe Instagram un curs de croitorie în Timișoara, cu promisiunea unor seri relaxante de cusut, cu ceai și biscuiți. Recunosc, rochiile și fustele pe care aș fi învățat să le cos m-au convins, dar ceea ce m-a făcut să trimit mesaj pentru mai multe detalii a fost ceaiul. 🙂

Lăsând gluma la o parte, îmi plac activitățile de lucru manual, de tipul croșetat, împletit cusut de mână – am avut o perioadă în care făceam broșe și alte accesorii din fetru. Totuși, cu mașina de cusut nu avusesem vreo interacțiune până acum, cu excepția unui Singer bătrân pe care îl admiram de fiecare dată la mamaia. Mi se părea greu de manevrat și pedala, și materialul pe sub acul amenințător, așa că n-am fost curioasă să încerc să învăț.

Dar gândirea se mai schimbă, din fericire, așa că iată-mă la prima întâlnire cu Andreea (Mezzy), în atelierul plin de rochii colorate din Piața Sinaia. Mi-a povestit cum se va desfășura cursul, cât durează, ce vom face și alte detalii de organizare, iar energia ei prietenoasă mi-a alimentat entuziasmul. O să fie o experiență minunată!

Toate materialele și accesoriile sunt incluse în prețul cursului, așa că am venit la ateliere doar cu deschidere și curiozitate.

La primul atelier am făcut cunoștință cu celelalte 3 fete din grupă, dar și cu mașina de cusut electrică, am învățat să punem ață și am exersat cusutul pe bucăți de material. Mai strâmb la început, apoi tot mai sigur și curat.

A urmat intrarea în „camera magică”, plină de materiale așteptând să prindă viață, aplicarea tiparului, cusutul pe bune, momentul în care am probat primele rochii făcute de noi, ședința foto în care ne-am purtat bucuroase creațiile. Multe „prima dată” asortate cu „wow!”.

Grupele sunt mici, de 4 cursante, așa că se creează o atmosferă tare faină și destinsă, numai bună să înveți să coși, dar și să stai la povești despre cum a fost ziua, ce s-a mai întâmplat pe la job și să descoperi coincidențele surprinzătoare ale vieții. O bună parte din bucuria serilor de cusut a fost compania acestor fete minunate. Și ceaiul, desigur 🙂

Pasiunea Andreei pentru cusut și pentru oameni s-a simțit la fiecare atelier. Are un dar de călăuzitoare, face procesul mai plăcut și oferă îndrumare prietenoasă și practică, în același timp. Au ajutat mult explicațiile ei detaliate, încurajările, mai ales în momentele de „Oare e bine cum am tăiat?”, „Cred că am cusut ceva greșit, că arată ciudat…”, „Ce ziceai că urmează?”

Mi-a fost ușor să încetinesc ritmul și să fiu în prezent, fără tendința de a-mi verifica telefonul la fiecare 10 minute. Fără grabă, fiecare în stilul propriu, ne-am croit drum în această nouă pasiune. Mercur în retrograd ne-a mai încurcat unele cusături, dar cu ajutorul Andreei am reușit să ducem la bun sfârșit rochiile și fusta propuse.

La atelierul de croitorie mi-am exersat răbdarea. Însă nu orice răbdare, ci răbdarea cu blândețe. Răbdarea de a prinde în bolduri, de a tăia cu grijă, de a coase și mai ales… de a descoase 🙂 Răbdarea care se bucură de fiecare pas din proces, indiferent de cum iese, știind că la început e mai greu, dar satisfacția la final va fi cu atât mai mare.

Pentru că mi-am dorit să aplic cât mai repede ce am învățat la curs, am cusut și de capul meu (da, mi-am cumpărat o mașină de cusut pentru acasă), experimentând materiale și croieli de tot felul. Din fericire, îndrumarea Andreei nu s-a oprit la ateliere și a răspuns mereu la mesajele noastre cu întrebări despre materiale, croieli și cusături.

Acum mă relaxează să stau departe de ecrane și să creez ceva cu propriile mâini, ceva practic, o haină care să mă reprezinte și pe care s-o port cu drag. Dincolo de micile cusururi, care probabil îmi sar în ochi mai mult decât ar fi cazul, mă bucur că am reușit să deprind cu atâta plăcere primii pași ai cusutului.

Sunt cusături care ies minunat din prima. Altele trebuie descusute și refăcute de la zero. Altele se corectează ușor. Altele pot rămâne imperfecte, pentru că tocmai imperfecțiunile fac hainele speciale. Ca-n viață, nu? Sunt multe materiale de croit și șanse de a crea ceva autentic.