Tag Archives: Italia

Siena, sufletul Toscanei

Se ia o colină, se construieşte o cetate înconjurată de ziduri puternice, care rezistă sute de ani, se extinde treptat, se conservă şi se întreţine centrul vechi, iar apoi se întâmpină cu braţele deschise turiştii – cam asta este reţeta câştigătoare pentru multe orăşele din Toscana, adevărate fortăreţe care mişună de oameni din toate colţurile lumii, ca locuitori sau ca vizitatori.

M-am îndrăgostit iremediabil de Siena, un orăşel cocoţat pe un vârf de deal, cu clădiri medievale, străzi pitoreşti şi culoare întunecate, pe care nu cred că m-aş sătura să le explorez.

straduta-in-siena

Trotuarele sunt ceva rar în Siena. Pe străduţele înguste îşi fac loc oameni grăbiţi sau, dimpotrivă, turişti curioşi cu ochii în toate părţile (şi mai ales cu aparatele foto), scutere, maşini, autobuze mici şi chiar câte un biciclist curajos.

Continue reading

Arome şi gusturi din Toscana – o bucăţică savuroasă de Italia

Săptămâna trecută am gustat din aromele şi delicatesele Toscanei, într-o vacanţă revigorantă, plină de soare şi câţiva stropi de ploaie. Au fost şapte zile de răsfăţ, cu mers intens şi urcat dealuri încăpăţânate, pierdut trenuri, dar şi admirat peisaje, clădiri şi savurat bunătăţi.

vin-chianti

Osteriile şi restaurantele italiene au de obicei un program cu întrerupere după-amiază, un lucru bun pentru angajaţi, dar foarte neplăcut pentru turiştii infometaţi care nu vor să se mulţumească doar cu un sandviş mediocru – adică ditamai pâinea cu o feliuţă de prosciutto – şi vor o masă adevărată. Multe restaurante percep „coperta”, care poate ajunge şi la 2 euro de persoană. Teoretic, această taxă include pâinea şi apa, însă nu e o regulă.

Continue reading

Sicilia – Impresii şi amintiri (1)

După cinci zile petrecute în Sicilia, sentimentele mele despre acest colţ al Mediteranei sunt împărţite: pe de-o parte – peisaje de vis, Etna fumegândă, marea albastră, flori parfumate şi verdeaţă, clădiri ciudate, biserici impresionante, în stil baroc; pe de altă parte – oraşe fără trotuare, trafic anarhic, maşini şi scutere peste tot, mirosuri insuportabile, plaje pline de pietre/alge, transport care lasă de dorit. Însă când am ajuns acasă şi m-am uitat pe pozele făcute, partea a doua şi-a pierdut din intensitate.

Deşi am plecat cu aşteptări cam prea mari în această vacanţă şi nu ne-am documentat suficient, am avut oricum parte de clipe magice şi de privelişti frumoase.

—-

Taormina

Cele mai frumoase peisaje din vacanţa asta le-am văzut în şi din Taormina, un orăşel pitoresc cocoţat pe munte, mustind de turişti şi magazine cu suveniruri. Am vizitat Teatrul Grec, care găzduieşte Taormina Film Fest, şi Grădinile publice, cu privelişti de vis asupra coastei siciliene.

taormina

taormina3

Continue reading

Bunătăţi siciliene: cannolo, granita, pizzolo

Culinar vorbind, vacanţa în Sicilia a fost…intensă. M-am răsfăţat cu tot felul de bunătăţi, de la pizza, paste, tiramisu, până la pizzolo, granita, cannolo etc. Aşa că o să încep poveştile despre „evadarea siciliană” nu cu locurile pe care le-am văzut, ci cu mâncărurile savurate şi câteva idei despre gastronomia italiană.

Dacă restaurantele au un program limitat, fiind deschise doar câteva ore la prânz şi seara, în schimb barurile şi cafenelele sunt gata să ofere bunătăţi de toate felurile aproape non-stop, de la cornuri, brioşe şi îngheţată, la sanvişuri şi pizza (în Catania am văzut şi multe şaormerii :D).

restaurant-la-pentolaccia

Porţiile de mâncare sunt uriaşe! Chiar şi cu o foame de lup, e greu să dai gata o porţie italiană de paste. Şi ăsta e doar primul fel 😀 – cam cum se mănâncă la noi ciorbele sau supele. Masa debutează cu aperitive (antipasti), apoi un fel de paste sau orez; urmează felurile de carne sau peşte, servite cu garnitură (contorno), băuturile, desertul şi cafeaua.

Micul dejun sicilian tradiţional se compune din granita şi o brioşă (a granita câ brioscia). Continue reading

Ravello – Villa Cimbrone şi Villa Rufolo

Din toată vacanţa de pe coasta amalfitană, cel mai mult mi-au plăcut Villa Cimbrone şi Villa Rufolo din Ravello, ambele îngrijite şi bine amenajate, cu vegetaţie bogată şi spaţii de unde se pot vedea marea şi împrejurimile. Din nou, nu am putut să nu mă gândesc la Villa Balbianello, de pe malul lacului Como, însă aceastea două sunt mult mai frumoase, cu privelişti care îţi taie răsuflarea. N-o să încerc să le descriu în cuvinte, pentru că nu prea se poate, aşa că o să mă limitez la fotografii:

Villa Rufolo

villa rufolo - vedere spre mare1

Continue reading