Amintirea cea mai frumoasă din Amalfi este legată de un prânz delicios, la un restaurant unde am servit masa pe o terasă acoperită de pe care am privit marea printre picăturile de ploaie. Aici am fost serviţi cu nişte pâinici negre, cu cerneală de sepie, aduse într-un săculeţ din pânză, cu un miros divin. Am savurat şi nişte scoici şi un peşte la grătar cu legume.
Weekend-ul trecut am avut parte de o mică vacanţă pe coasta amalfitană, care s-a dovedit a fi tare plăcută şi relaxantă, chiar dacă a fost… udă. A plouat aproape tot timpul, sub forme diferite, de la stropi mărunţi până la rafale puternice, dar a existat şi o parte bună: n-a bătut vântul :D. Ploaia nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin Sorrento şi prin împrejurimi (chiar dacă la adăpostul umbrelelor), să admirăm peisajele şi să gustăm din bunătăţile locului.
Vacanţa a început cu o mică aventură: din Napoli am luat trenul greşit şi în loc de Sorrento am nimerit în Sarno, un sătuc liniştit, capăt de linie al Circumvesuvianei. Conductorul a fost amabil, ne-a îndrumat în direcţia corectă şi din fericire n-a trebuit să plătim din nou biletul. Într-un final, după ce am schimbat trenul de două ori şi am tremurat prin gări, am ajuns la destinaţia noastră, Sorrento, un mic orăşel cochet care musteşte de turişti, cu multe magazine de lux, dar şi străzi liniştite şi pitoreşti.
Plimbându-mă pe străzile Romei, ochii şi aparatul foto mi-au fugit spre statuile care împodobesc fântânile şi chiar colţurile clădirilor. Asta pentru că mai toate sunt deosebite, reprezentând personaje fantastice, în ipostaze neobişnuite, cu gesturi şi expresii care stârnesc curiozitatea. Întâlneşti biserici la tot pasul, frumos pictate în interior şi ornate cu basoreliefuri bogate, iar terasele de pe clădiri, îngrijite şi pline de vegetaţie, te fac să fii cu capul în nori.
Deşi este recunoscută pentru obiective turistice ca Fontana di Trevi, Piazza di Spagna sau Coloseum, Roma nu se rezumă la atât. De fapt, pentru mine, adevărata Roma stă în colţurile liniştite, în casele dichisite, dar nu încărcate, în străduţele de poveste din vecinătatea pieţelor aglomerate, cu flori, fântâni şi statui, şi în trattoriile de cartier.
Clădiri cochete, fântâni, statui şi biserici la tot pasul, parcuri şi coline pitoreşti, scutere, imigranţi, vânzători de poşete sau castane şi mulţimi gălăgioase de turişti – aşa aş descrie pe scurt Roma, după o săptămână de plimbat şi admirat „cetatea eternă”.
Sunt atâtea de spus despre Roma, că nici nu ştiu de unde să încep… Aici nu are sens să te închizi între zidurile muzeelor şi galeriilor pentru a gusta din cultură sau istorie, din simplul motiv că „oraşul celor 7 coline” e un muzeu în aer liber. E de ajuns să ieşi pe străzi şi să te bucuri de ceea ce vezi în jur, pentru că în orice parte ai privi sunt clădiri interesante de admirat. Cele mai importante obiective turistice sunt uşor de recunoscut după marea de oameni din jurul lor, dar şi după magazinele cu suverniruri mai mult sau mai puţin kitsch care le mărginesc. Continue reading
