Weekend. M-am trezit binedispusă, de dimineaţă; poate prea de dimineaţă pentru o zi de duminică. Am văzut că vremea e cam posacă, aşa că mi-am făcut un ceai şi am deschis laptop-ul. După ce am frunzărit un pic online-ul, mi-am dat seama că nu mai am nimic de făcut şi că pur şi simplu am o zi care se întinde liberă-liberă în faţa mea, ca o coală albă de hâtie, iar eu n-am nici cea mai vagă idee cu ce s-o umplu.

Mi-a trecut prin cap gândul că ar fi bine să mă apuc de scris ceva, să citesc sau să fac un mic research, orice, numai să nu stau aşa, că pierd timpul de pomană. Poate am ceva important de făcut şi am uitat? Şi deşi în casă era cald şi bine, iar eu eram în compania unui ceai plăcut, uite că nu-mi găseam locul şi eram în căutarea unui „obiectiv” de îndeplinit.

Am observat de multe ori asta: în permanenţă trebuie să facem ceva, altfel ne plictisim şi avem senzaţia că ne irosim ore preţioase din viaţă. Uneori, în mintea mea se strecoară ideea că dacă am timp liber înseamnă că nu lucrez destul, că sunt ineficientă. Continue reading →