Tag Archives: alergare

Semimaraton pe feeling la Timotion 2022

Al treilea weekend cu concurs de alergare – ca-n vremurile bune de dinainte de pandemie 🙂 După Petrovaselo și S24H, pe 29 mai am fost la Timotion, la proba de semimaraton.

Organizat de Alergotura și Fundația Comunitară Timișoara, Timotion este o cursă de alergare, dar și un prilej de a face o faptă bună. Asta pentru că fiecare alergător alege către ce proiect din comunitate își donează taxa de înscriere. Mi-a plăcut că proiectele sunt foarte diverse și poți să găsești ceva cu care să rezonezi, indiferent că e vorba de sănătate, educație, mediu, protecția animalelor etc.

Duminică, ziua cursei de 21km, vremea a fost bună de alergare, cu nori, deși în mișcare am simțit un pic de zăpușeală în aer. Zona de start-finiș a fost în Parcul Central Anton Scudier.

Pentru mine a fost prima participare la Timotion și mă bucur că am ales să mă înscriu, deși aveam dubii că o să fiu aptă de așa ceva, la doar o săptămână după S24H. Din acest motiv, nu mi-am stabilit vreun obiectiv, ci mi-am spus că voi alerga pe feeling, în funcție de starea de moment.

Continue reading

S24H 2022 – Ultramaraton de organizare și un pic de alergare

Știi cursele alea de alergare când ești obosit, abia aștepți să vină finișul și îți juri că nu mai faci niciodată? Dar apoi, după finiș, te bucuri și uiți de toate? Așa a fost și la mine S24H 2022, din postura de alergătoare + membră în echipa de organizare (mai implicat decât în alți ani).

Am tras mult de timp până să mă apuc să scriu acest articol, pentru că au fost multe emoții de-a valma, care aveau nevoie de timp să se așeze. Și probabil că nici acum nu s-au așezat 🙂

Foto: Vlad Fortuna

S24H – în echipa de organizare

După 2 ani de pauză, iată că a venit timpul să organizăm din nou S24H, de data asta într-o formulă nouă și cu mai puțin oameni în echipă. Pentru cei care nu știu, S24H e o cursă de ultramaraton cu probe de 6, 12 și 24 de ore alergare, iar anul acesta am avut și curse de 50 și 100 km (+ Campionat Național la aceste 5 probe).

Continue reading

28 km în urcare la Petrovaselo în vie

Cursele de alergare în natură au ceva special față de cele de asfalt, cred eu. Parcă invită la mai multă socializare, la tihnă și se transformă mereu într-o mică petrecere la final. After-party-ul e și mai plăcut când are loc pe domeniul unei crame, cu vedere spre dealuri verzi.

Așa a fost cazul concursului de alergare La Petrovaselo în vie, unde am participat pentru prima dată. Este organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery și are 3 probe: Bendis 5 km, Ovaș 14 km, PV Gran Cru 28 km. Dacă vă întrebați de unde vin numele curselor, ei bine, am descoperit că de la 3 vinuri Petro Vaselo 🙂

Am ales evident cursa de 28 km, ca să am timp să mă încălzesc, mai ales că auzisem de ceva urcări. Traseul a constat într-o buclă de 14 km pe care am parcurs-o de două ori, însă mi-a plăcut că a doua oară a fost în sens invers, deci ca și cum am fi mers pe un traseu nou.

Teoretic, diferența de nivel n-a fost mare – 275 m/ tură. Teoretic, traseul era complet alergabil. Zic “teoretic” pentru că din cauza lipsei mele de antrenamente cu pante, am simțit cursa cu totul altfel.

Continue reading

Ultramaraton Belgrad 2022: 12 ore de alergo-plimbare

“Mie nu mi se poate întâmpla.” Ți-ai spus și tu asta, iar apoi s-a întâmplat fix lucrul ăla pe care l-ai fi exclus? Asta am pățit eu la ultramaratonul alergat de curând la Belgrad. Mă rog, alergat e mult spus 😀

Ultima dată am participat la o comperiție de ultra în 2019, așa că am ales cursa de 12 ore de la Ultramaratonul de la Belgrad – Maraton Maratona pentru “revenire”. Belgradul e aproape de Timișoara, traseul e fain (buclă de 2 km într-un parc, asfalt ok), iar acum 3 ani am făcut PB aici la proba de 12 ore – 120 km. Mi s-a părut interesant și că de data asta a fost o cursă nocturnă: startul s-a dat duminică la ora 17:00 și am alergat până a doua zi la 5:00 dimineața – prima mea experiență de acest fel.

După pandemie n-am alergat la multe concursuri și m-am dezobișnuit de pregătire, atmosferă și toate cele. Oricum, cursa de la Belgrad a avut puțini participanți la start, deci a fost așa, ca între prieteni 🙂 Emoțiile înainte de eveniment au fost pe măsură, dar și-au luat zborul când am început să alergăm, în sfârșit.

Socoteala de acasă…

Continue reading

Lunca Timișului Trophy 2021 – 21 km cu o falcă-n cer și cu alta-n noroi

Uneori te simți praf, alteori te simți praf și ajungi pe podium.

A doua variantă mi s-a întâmplat la Lunca Timișului Trophy 2021, unde am participat la proba de 21 km și, din păcate, am reușit “performanța” de a nu zâmbi deloc pe durata alergării.

Am avut o stare de tensiune de la început și până la final, care m-a făcut să fiu ursuză tot timpul cursei (nici nu vreau să mă gândesc cum am ieșit în poze…). Asta în contrast cu ce a fost după alergarea propriu-zisă, când m-am simțit tare veselă și relaxată. Mai ales când am ajuns la masa de alimentare de la finiș 😀

Când zic “luncă”, eu mă gândesc la un traseu domol pe malul unei ape, fără prea mari variații de nivel. Mai fusesem prin Lunca Timișului la plimbare, însă doar într-o porțiune, nu am mers foarte mult de-a lungul digului. Mă așteptam să fie o alergare plăcută, pe pâmânt moale, în inima naturii, nu o cursă cu sufletu-n gât, în care să mă încrunt la fiecare fir de iarbă.

Continue reading

UVT Liberty Marathon 2021: 42 km cu ochii pe ceas

Ultima dată când am alergat 42 km într-o cursă de asfalt a fost în 2017, la Maratonul Chișinău (Nu, n-am o memorie așa bună, am răsfoit blogul ca să găsesc competiția). Desigur, între timp am participat la semi-uri, curse montane și ultramaratoane, anul trecut am făcut alergări pe cont propriu de peste 40 km, dar n-am mai tras la un maraton oficial pe asfalt de 4 ani.

Așa că mi-am făcut curaj pentru 42 km la UVT Liberty Marathon, ca prima mea cursă în Timișoaraîn afară de nebunia din Parcul Copiilor. Ca să nu existe dubii pentru ne-timișoreni, UVT vine de la Universitatea de Vest din Timișoara, organizatorii evenimentului. Startul a fost chiar în fața universității.

Cursa mea

Am avut emoții maari! 🙂 Mi-am pierdut “antrenamentul” competițiilor, se pare, după aproape doi ani de pauză de la curse fizice. Mi-am propus să țin 5:15 – 5:20 cât mai mult, fiind totuși conștientă că nu o să pot menține ritmul ăsta toată cursa.

Continue reading

Cum a fost Aleargă România 2020, cursa virtuală cu kilometri reali

Ultimii kilometri ai unei curse de alergare, când mai ai puțin și ajungi la finiș, sunt cei mai lungi. Cel puțin asta a fost impresia mea, atât la cursele reale de până acum, cât și la cursa virtuală pe care am încheiat-o de curând – Aleargă România.

După luni de zile fără competiții de alergare din cauza pandemiei, au început să se organizeze curse „virtuale”, adică evenimente unde fiecare aleargă pe traseul lui, pe unde preferă, iar apoi trimite organizatorilor dovada kilometrilor parcurși, pentru centralizare.

Continue reading

Maraton 1 Decembrie 2019 – 21km de plimbare prin parc

Vine un moment în viața unui alergător când trebuie să stea pe bară cu câte o accidentare la bord…

Pentru mine, luna noiembrie a fost mai mult despre înot și aproape deloc despre alergare, dar cum glezna mea s-a simțit mai bine în ultima vreme, am zis să risc și să particip totuși la Maratonul 1 Decembrieproba de semimaraton. Oricum, mi-am propus să alerg încetișor, fără stres, să nu forțez absolut deloc. După atâta amar de pauză, nici n-a fost greu.

E a cincea ediție a Maratonului 1 Decembrie la care particip, deci pot să zic că e deja o tradiție frumoasă pentru mine. Anul ăsta m-am organizat mai bine și am fost la antrenamentele din IOR, așa că am primit înscrierea gratuită (avantajul de a locui în Sectorul 3).

Continue reading

Urban Athletics 2019: 800m de lene

Ce faci când îți plac alergările pe distanțe lungi, dar ai ocazia să participi la o cursă scurtă? Accepți provocarea și speri să nu-ți lași plămânii pe traseu – în cazul meu.

Am ales cea mai scurtă cursă de la Urban Athletics, de 800m, cu gândul că va trece repede. Competiția mai are și probe de 1 milă (1609m) și 3000m, pe un traseu foarte fain pe bulevardul Kiseleff, între Piața Victoriei și Arcul de Triumf.

Foto: Fisheye.ro

Mi-a plăcut cum a fost gândită cursa, cu starturi diferite, astfel încât să poți participa la toate cele 3 probe (mie mi-a fost suficientă una), iar masa de alimentare a fost dotată ca pentru un maraton 🙂

Startul la 800m s-a dat de lângă Piațeta Regului, spre Victoriei. Am fost relaxată și mi-am propus să nu plec ca din pușcă, să nu-mi pierd suflul pe parcurs. Nu doar că n-am plecat tare, dar nici n-am mai avut când să accelerez. Am fluturat din gene de două ori și hop, linia de finiș. N-am avut nicio tragere de inimă sau de picioare să sprintez, m-am simțit ca o bezea moale pe foc.

Continue reading

Maratonul Montan Rafael 2019: 42 km în galben și roz

După experiența faină de la Maratonul Montan Rafael 2018, când am participat la semi, anul acesta am revenit în Codlea pentru o porție dublă de alergare pe cărări cu frunze galbene. M-am înscris la 42km, cu gândul că e ultima cursă din sezonul de trail pe anul ăsta.

Știam deja că peisajele sunt minunate, kit-ul – mai mult decât generos, iar tocana de la final – bună de te lingi pe degete. În plus, cursa are o cauză caritabilă, deci un motiv în plus să fim acolo pentru a susține o inițiativă atât de frumoasă.

Foto: Soțul lui Kiki

Ce mi se pare fain la alergările montane e că nu știu niciodată dinainte cum mă vor surprinde munții și ce gânduri voi avea pe traseu. E un mister cum mă voi simți în ziua cursei, cum se vor comporta picioarele, stomacul și mintea, așa că tot ce pot să fac e să fiu curioasă și să am răbdare, mai ales când ajung la acel punct în care mă întreb Ce caut eu pe coclauri?!

Văzusem pe hartă urcarea pe Măgura, care fusese inclusă anul trecut și la semimaraton, deci mă așteptam să fie o cursă intensă pe final. Dar nu mă așteptam la ce a fost în realitate.

Continue reading