Dacă tot eram în zonă, am zis să bifez o alergare scurtă la Brașov Running Festival, așa de final de septembrie. O competiție Elite, la startul căreia s-au așezat nume grele ale atletismului, inclusiv din țări africane.

Nu-mi aminteam când am alergat ultima dată o cursă de 10 km. Noroc că scriu pe blog despre competițiile la care particip, așa că am găsit un 11 km prin 2017, când eram în recuperare după o accidentare. Mă rog, ideea e că nu prea gust distanțe din astea unde-mi vărs plămânii doar pentru scurt timp, dar am zis că o excepție e binevenită.

Mi-a plăcut mult zona unde s-a desfășurat cursa – cartierul Coresi din Brașov, care mi s-a părut organizat și aerisit. Am remarcat o alăturare simpatică: blocurile și clădirile noi conviețuiesc cu urme ale simbolurilor dintr-o altă epocă.

Startul elitelor a fost separat de cel al cursei Open, așa că după ce ne-am luat kiturile relaxați, am admirat profesioniștii la treabă. Într-un final am mers la mașină să ne schimbăm, cu gândul că e suficient timp până la 11:20*, când se dă startul la Open. Dar surpriză! Când ne-am întors la zona animată am văzut că alergătorii se îndreptau deja spre linia de Start. Hm… chiar așa, să dai startul mai devreme??? Nici n-am apucat bine să-mi revin după sprintul spre start, că am pornit în cursă și am lăsat dilemele pentru mai târziu.

Sunt mulțumită de ritmul pe care l-am avut la început, n-am pornit nici ca din pușcă, dar nici nu m-am lălăit. Pe primii km am alergat într-un grup, dar treptat ne-am răsfirat și am rămas singură. Vremea a fost perfectă, răcoare cu soare.

Printre respirații sufocate, am zărit echipa de fotografi Fisheye și m-am liniștit: un lucru e clar, o să avem poze faine tare!

Am avut un mic ajutor de la gravitație pe o zonă de coborâre ușoară, însă în rest a trebuit să dau din picioare și din plămâni. Mi-am simțit grele gambele după prima tură jumate și mi-am propus ca măcar să menți ritmul, dacă de accelerat nu poate fi vorba. Am tot încercat să mă auto-conving să rezist, să-i dau acolo mai departe că acuș vine finișul.

La ultima tură mi-ar fi prins bine niște apă, dar m-am gândit că pierd timp dacă iau o sticlă de la punctul de hidratare, așa că i-am dat mai departe cu gura uscată.

O buclă a avut undeva la 3,5 km aprox. și am parcurs-o de 3 ori (startul și finișul au fost în locuri diferite).

La finiș, pe ceasul meu am avut 9,91 km și 46:25, adică un pace de 4:41/ km – locul 8 la Open Feminin din 31 de participante. Nu știu ce să zic de rezultat, când am făcut PB la semimaraton, în 2019, am dus pace-ul ăsta pe o distanță dublă, deci se presupune că acum trebuia să fiu mai rapidă. În fine, de atunci s-au mai așternut ani și kilometri peste oasele mele bătrâne. La câte antrenamente de viteză am făcut (spoiler: nu prea multe), să spunem că sunt mulțumită.

*La sfârșit mi-a picat fisa: nu s-a dat startul mai devreme, încurcasem noi orele. Cursa Elitelor avusese startul la 10:20, iar cursa Open 10 km pornea chiar la 11:10. Eh, ce să-i faci, era duminică.