Weekend la Siriu. Două cascade și multe corcodușe

Siriu, județul Buzău. Nu e o zonă turistică și foarte celebră, ca Valea Prahovei, însă dealurile și munții din jur sunt frumoși vara, când se îmbracă în verdeață și lumină caldă. Așa i-am găsit weekendul trecut, când am petrecut aproape două zile în zonă.

siriu

Prima oprire din mini-vacanță a fost la Vulcanii Noroioși – Pâclele mari, unde, la capătul unui drum cu multe denivelări, am descoperit un loc amenajat, cu restaurant, pensiune și parcare, lângă poarta spre rezervație (se plătește ca să vezi vulcanii, dar biletele au un preț mic: 1 leu – elevi, 2 lei – studenți, 4 lei – adulți). M-am bucurat tare că în sfârșit voi vedea cu ochii mei vulcanii, căci din poze arată foarte SF.

Eh, dar ce atâta bucurie? Cum am ajuns, a început o ploaie torențială, care a durat câteva minute bune. Când s-a terminat, domnul de la poartă ne-a zis că nu se poate intra la vulcani până nu se usucă pe jos… Am crezut că glumește. Dar nu, nu glumea. Așa că a trebuit să-mi pun pofta-n cui și să plec fără să fi văzut minunățiile de noroaie.  Continue reading

Cele mai valoroase lecții învățate de la alergare

La pachet cu endorfinele, alergarea vine cu o porție de lecții pe care poți să le “furi” și să le aplici în viața de zi cu zi. După câțiva ani de activitate fizică regulată, am descoperit câteva idei care-mi dau curaj și în afara alergării:

lecții alergare

Foto: Irina Anton, Fisheye

  1. Cu pași mici, dar constanți, imposibilul poate deveni posibil

De mult ori am gândit că n-aș putea niciodată să fac lucrul X sau Y. Dar ce-ar fi dacă aș încerca ceva ce mi se pare imposibil și aș reuși? Păi simplu, aș avea mai multă încredere să spun “da” și altor provocări și mi-ar crește încredere în mine. Fără să-mi dau seama, asta am făcut cu alergarea.

Când mă antrenam pentru primul semimaraton (21 km), mi se părea teribil de greu (= imposibil) să alerg un maraton (42 km). Din curiozitate mai mult, am continuat să mă antrenez și până la urmă am reușit. Ba chiar am trecut de maraton. Mi-am dat seama atunci că multe dintre lucrurile pe care ni le dorim se pot dobândi prin exercițiu, făcând pași mici, dar siguri în acea direcție. Așa se construiesc obiceiurile și se antrenează noi abilități.  Continue reading

Fără motivație? Câteva idei antidot

Aud uneori întrebări de genul: Cum te motivezi să…

  • …faci mișcare?
  • …te apuci de lucru?
  • …te trezești de dimineață?

Am stat să mă gândesc care e motivația mea și cum funcționează ea zi de zi. Mai ales că uneori mă trezesc plictisită și dezorientată și nu găsesc sens în activitățile mele. Există perioade când pierd vremea la greu și nu mă pot concentra. Cred că cei mai mulți dintre noi se confruntă cu astfel de momente.

Cum sa te motivezi

Personal, văd motivația ca un dressing gustos care leagă “salata” și o face mai bună. Iar când lipsește, parcă nu-ți vine să mănânci ce ai în farfurie. Dressingul ăsta nu vine la sticlă, de-a gata, ci trebuie să-l prepari tu.

Totuși, sunt zile când motivele acelea minunate care altădată te fac să sari din pat dimineața nu mai fac “click” cu starea ta și nu reușesc să te mobilizeze la acțiune. Lipsește dressingul. Deci cum faci atunci?

Dacă vrei să afli mai multe despre mecanismul motivației, îți recomand cartea asta. Însă până una-alta, am zis să notez câteva lucruri care funcționează la mine când motivația e în vacanță.  

Continue reading

La petite bouffe – cărți, vin și pâine bună în Cotroceni

Chipeșul cartier Cotroceni s-a îmbogățit cu încă un loc fain: La petite bouffe sau „La pisicul ghiftuit”, o cafenea-librărie cochetă ce stă sub semnul unei mâțe negre, simpatică foc. Mi-a plăcut ideea Humanitas de a reuni câteva plăceri ale vieții – cărți, vinuri, obiecte frumoase, produse de patiserie și brutărie – într-un spațiu mic, dar cu personalitate.

la petite bouffe cotroceniPredomină albul și bejul, iar mobilerul cu linii curate, limpezi este animat de buchete de flori colorate. Biblioteca e la loc de cinste, cu romane de tot felul.

Pe lângă pisicul negru de care am amintit deja, elementul special al La petite bouffe este o fereastră rotundă, generoasă. Pe care n-am surprins-o în nicio poză, așa că mai bine mergeți s-o vedeți cu ochii voștri.

Meniul cuprinde o listă generoasă de vinuri, alături de beri, cafea, ceai, ciocolată caldă, cidru, sucuri. În plus, La petite bouffe se aprovizionează de la Rue du Pain cu prăjituri, tarte și pâinici, așa că dacă aveți poftă de un desert mai deosebit, ați nimerit în locul perfect (am înțeles că Millefeuille-ul e genial). Mai au salate și sandvișuri, deci nu există riscul să pleci nemâncat.  Continue reading

Ce să vizitezi în Palermo și împrejurimi. Ziua 6 – Mondello, rezervația naturală Capo Gallo

O nouă zi de vacanță, o nouă aventură!

La plaja Mondello voiam să mergem inițial duminică, dar era așa de agomerat autobuzul (două autobuze, de fapt, în care n-am reușit să ne urcăm) încât am amânat pentru luni. Și atunci a fost destul de multă lume, dar oricum mai suportabil.

Autobuzul 806, care ajunge la Mondello, are stație în Piazza Don Sturzo, undeva în spatele Teatrului Politeama, iar biletul costă 1,4 euro/ călătorie. Mondello este o suburbie a orașului Palermo, recunoscută pentru plaja unde vin atât turiști, cât și localnici (am nimerit în autobuz cu ditamai gașca de puști italieni – probabil luaseră vacanță de curând și s-au gândit să petreacă la plajă).

mondello

Ajunsă la Mondello, era o așa căldură, că n-am avut chef să zac pe plajă sau să intru în apă, deci mi-am făcut drum direct spre rezervația naturală Capo Gallo. Biletul de intrare este de 1 euro pentru pietoni, iar scuterele, bicicletele și mașinile plătesc ceva mai multicel. Însă zic eu că merită.  Continue reading

Ce să vizitezi în Palermo și împrejurimi. Ziua 5 – Monreale; cartierul Kalsa, Giardino Garibaldi

Dacă tot am văzut catedrala din Palermo și pe cea din Cefalù, hai s-o bifăm și pe cea din Monreale! Construită în același stil arabo-normand și împodobită cu mozaicuri strălucitoare, catedrala din Monreale a fost pretextul pentru a ieși din nou din agitatul Palermo.

La Monreale am ajuns cu autobuzul 389, pe care l-am luat din Piazza Indipendenza, aproape de Palazzo dei Normanni, iar tariful a fost cel obișnuit, de 1,40 euro. Există și multe autobuze turistice care ajung la Monreale, însă prețul biletului este mai mare.

catedrala monreale

După aproximativ o oră, din care mare parte a fost chiar prin Palermo, autobuzul m-a lăsat în vârful unei străduțe înguste din Monreale. Am luat-o intuitiv înainte, în ideea de a mă îndrepta spre centru. N-a fost deloc greu și în curând m-am aflat în fața domului, într-o piațetă elegăntuță, cu fântână și flori.  Continue reading

Muzeul Micul Paris și un studio foto nonconformist în centrul Bucureștiului

Centrul Vechi al Bucureștiului este pentru mine o sursă inepuizabilă de surprize. De la terase și baruri noi care apar ca ciupercile după ploaie (și dispar la fel de repede), până la colțuri cochete, clădiri sau statui roase de vreme și festivaluri stradale.

De curând, mi-a mai servit o experiență inedită, sub forma unui mini-muzeu descoperit fix în mijlocul tumultuosului centru vechi. În gangul care leagă Lipscaniul de str. Blănari am găsit Muzeul Micul Paris, în locul unde se află și FotoCabinet, un studio foto un pic altfel. De fapt, nu am dat peste el întâmplător, ci m-a dus acolo Ioana, într-o seară caldă de weekend.

fotocabinet muzeul micul paris bucuresti

Am reperat foarte ușor muzeul după pancarta de la intrare și am urcat scările pline de curiozitate, mai ales că citisem că se poate bea și un ceai înăuntru. Când am deschis ușa, am avut senzația că am călătorit cu mașina timpului și am ajuns înapoi în perioada de aur a Bucureștiului.

Muzeul Micul Paris reînvie atmosfera Bucureştiului de la început de secol XX printr-o serie de haine, accesorii, obiecte de mobilier și fotografii, aranjate creativ în mai multe camere tematice: una cu aer francez, alta orientală, alta românească etc.  Continue reading

3 recomandări de cărți cu suspans și sânge

Am strâns aici trei cărți thriller, condimentate cu suspans, care mi-au făcut pielea de găină. Se citesc ușor, te țin în priză, dar sunt mai greu de digerat. Dacă aveți alte recomandări, please share în comentarii 😉

Povestea Slujitoarei – Margaret Atwood

povestea slujitoarei carte impresiiAm văzut-o întâmplător în biblioteca Bookster și mi-am amintit că auzisem de cartea asta și de serialul pe care l-a inspirat. Mai încercasem să citesc o carte de Atwood, dar am abandonat-o rapid, din cauza stilului lălăit și extrem de plictisitor pentru gustul meu. Totuși, la subiectul ăsta, același stil a mers de minune.

Povestea Slujitoarei” este o distopie care aduce a „1984”, însă pe mine m-a dus cu gândul și la “Războiul nu are chip de femeie” (una dintre cele mai triste cărți pe care le-am citit vreodată).

Într-o lume răvășită de poluare și război, autoarea descrie un regim totalitar din viitor, în care femeile nu au aproape niciun drept. Unele dintre ele, cele încă fertile, sunt alocate unor familii bogate, iar singura lor misiune este să rămână însărcinate cu stăpânul casei, fiind strict supravegheate de soții și de servitoarele din gospodărie. Personajul principal, Offred, e una dintre acestea și își spune povestea sclaviei pe un ton trist, însă fără să renunțe la speranță. Oricât de strictă ar fi o dictatură, nu poate controla totul; în plus, unii vor fi mereu “mai egali” decât alții.

O parte din atitudinile întâlnite în carte nu mi se par atât de departe de societatea contemporană, din păcate: extremismul, discriminarea, misoginismul, ura pe criterii religioase etc.  Continue reading

Ce să vizitezi în Palermo și împrejurimi. Ziua 4 – Monte Pellegrino, Santuario di Santa Rosalia, via della Liberta

După urcarea din Cefalu, pe La Rocca, iată că a venit vremea să cuceresc o nouă înălțime siciliană 🙂 De data asta, una mai aproape de Palermo; se numește Monte Pellegrino și este scăldată de cactuși, vegetație sălbatică și soare cât cuprinde.

vedere de pe monte pellegrino palermo

Cireașa de pe tort munte este Santuario di Santa Rosalia, un sanctuar cocoțat pe stâncă, ridicat în 1624 în cinstea Sfintei Rosalia, protectoarea orașului. În septembrie, pelerinii urcă pe drumul pietruit până la biserică (unii în picioarele goale), iar pe acest drum am mers și eu acum. Însă încălțată 😛

Cum ajungi pe jos la Santuario di Santa Rosalia

Pentru că mi-am dorit să mai explorez străzile din Palermo, am pornit pe jos din centru (cam de la Teatro Massimo) și am luat-o pe via della Libertà, una dintre cele mai frumoase artere din oraș, după părerea mea. Clădirile de aici sunt dichisite și îngrijite, nu prea au de-a face cu întunecatele cotloane din zona mai centrală.  Continue reading

Ce să vizitezi în Palermo și împrejurimi. Ziua 3 – Piețele Capo, Ballaro, Vucciria; Castelul Zisa, Foro Italico

Auzisem despre celebrele piețe unde vânzătorii își laudă marfa în gura mare, așa că le-am pus pe lista cu locuri de vizitat în Palermo.

Am început cu Ballarò, care a fost și preferata mea. Tarabele cu diverse produse sunt împrăștiate pe niște alei înguste și înghesuite, pe unde trec nu doar pietoni, ci inclusiv scutere, biciclete sau chiar mașini.

rosii la piata palermo

Oferta e variată: pe lângă legume și fructe obișnuite, am văzut roșii uscate, măsline, brânzeturi, mezeluri, condimente, dulciuri, sosuri, pastă de fistic, fructe de mare, pești uriași la gheață și câte și mai câte. Mirosurile... să zicem că sunt foarte diverse și nu întotdeauna îmbietoare. Nu lipsesc micile terase și osteriile, unde poți mânca sau lua la pachet bunătăți locale.

Pentru câteva minute, am părăsit agitația străzii și am intrat în biserica aflată în zonă (Chiesa del Gesù), unde pătrundea totuși un ecou al târguielilor din piață.  Continue reading