Tag Archives: DNF

Ciucaș X3 2019: Primul ultra montan, primul abandon

Mă uit hipnotizată la lumina proiectată pe jos de frontală, încercând să nu adorm și să rulez în minte un citat motivațional, ceva, dar tot ce simt e durere la fiecare pas. Iar când calc pe pietricele care se găsesc din belșug pe drum, parcă merg pe cioburi.

Game over.

După 92 km așez numărul de concurs pe masa de alimentare de la Valea Stânii, mă apuc să mănânc nectarine cu brânză și vreau să neglijez durerile din tălpi – lucru pe care îl făceam deja de peste 35 km. Voluntarii îmi par un pic mirați, mă întreabă dacă sunt sigură că vreau să abandonez, când mai sunt doar 16 km până la finiș. Le spun că da, am tălpile pline de bășici și nu am cum să continui.

Am așteptat cu nerăbdare ultramaratonul de la Ciucaș. Cu așa mare nerăbdare, că am avut cazarea rezervată cu peste jumătate de an înainte. E cursa mea trail preferată, de-asta am și vrut să alerg aici primul ultra montan, după 3 ani la rând în care am participat la proba de maraton.

Foto: Traian Olinici
Continue reading

Maraton Piatra Craiului 2017: ce nu te omoară te face mai puternic

Pășesc printr-o cremă de ciocolată topită, densă și lipicioasă, care așteaptă să fie savurată…

Dar stai, nu e ciocolată, e noroi, iar eu sunt la Maraton Piatra Craiului, în creierii munților, încercând să-mi păstrez echilibrul pe nămolul transformat mai apoi în zăpadă. Prima mea participare la celebrul MPC a fost epică, pe o vreme care i-a făcut pe organizatori să modifice traseul și echipamentul obligatoriu. Ploaia și ninsoarea ne-au ținut companie toată ziua, făcând cu schimbul, iar pe jos am avut noroi și zăpadă cât vezi cu ochii.

MPC 2017

Mulțumesc, Cosmin, pentru poză!

Aflasem cu câteva zile înainte că temperaturile vor fi scăzute și vremea ploioasă, dar am tot sperat că situația se va redresa. N-a fost să fie. La ședința tehnică ni s-a comunicat noua configurație a traseului, care nu mai ajungea în zonele expuse și cele cu lanțuri de pe creastă. Oricum, și această rută îmi era necunoscută, așa că urma să alerg maratonul ghidându-mă doar după marcaje, care speram să fie bine amplasate.

Dimineața cursei ne-a întâmpinat cu o ploaie măruntă ce nu dădea semne să se oprească prea curând. Startul s-a dat la 9:15, pentru că fiecărui alergător i s-a scanat numărul și i s-a verificat echipamentul obligatoriu. Echipament care, aveam să-mi dau seama mai târziu, a fost crucial pentru mine.  Continue reading