Am dat startul sezonului de concursuri de alergare pe 2024 cu un 50 km la Ultra Grande Amore, eveniment care se desfășoară în Balatonfüred, pe malul lacului Balaton din Ungaria.

Pentru că anul trecut am fost pe podium, am primit o înscriere gratuită anul acesta, de care am zis să profit. De data asta, mai bine antrenată și cu un plan mai clar de ritm și nutriție. Mi-am propus să fac un PB pe maraton, chiar dacă la această cursă nu a existat split oficial pe cei 42,195 km, ci urma să văd rezultatul doar pe ceas.

Ziua evenimentului se anunța udă și chiar așa a fost. A plouat de dimineață până la finalul cursei, cu picături mai mari sau mai mici, însă din fericire fără rafale puternice și vânt. Nu m-a îngrijorat prea tare ploaia pentru că mai alergasem în condiții de umiditate în antrenamente, dar am avut extra-grijă să nu alunec.

Traseul a fost puțin modificat față de anul trecut, astfel că acum porțiunea de alergare pe aleea cu pietricele (și bălți de apă, desigur) a fost mai mare. O buclă a avut 3,55 km, pe care noi, cei de la proba de 50 km, am parcurs-o de 14 ori. Au fost și probe de 21 km și 7 km, individuale sau în pereche.

Ca de fiecare dată, am avut emoții înainte de start, dar tot ca de fiecare dată s-au evaporat după ce am pornit în cursă. Am încercat să mă concentrez pe fiecare km, conform planului, fără să mă gândesc la ce va urma. Dacă anul trecut am fost zâmbitoare și cu chef de salutat fotografii pe durata cursei, acum am avut o moacă mega-încruntată tot timpul.

Primele ture au mers relativ ușor, chiar dacă am resimțit efortul. M-am uitat mai mult la pace și mai puțin la numărul de kilometri.

Însă pe măsură ce distanța a crescut, a venit și oboseala în picioare. Mi-am stors ultimele puteri să trag tare de la km 40 la 42, iar apoi încă 200 m și m-am mai relaxat un pic, pentru că am văzut pe ceas 3:30, adică PB – obiectivul meu pentru cursa asta.

Ultimii 8 km, adică 2 ture și jumătate, au fost mai mult de supraviețuire pentru că deja îmi simțeam picioarele de gelatină, dar am mai prins viteză pe acele porțiuni unde a ajutat și gravitația. Am fost așa concentrată că aproape am uitat de ploaie. Nu mai zic că am văzut în niște poze făcute la eveniment câteva statui fix lângă traseu, pe care efectiv nu le observasem… deși trecusem de 14 ori pe lângă ele.

Sunt foarte recunoscătoare că (și) la această cursă l-am avut pe Edi ca suport full time, adică am primit pe rând gelurile, apa și isotonicul și nu a fost nevoie să car ceva cu mine. Nu am băut chiar câte lichide îmi propusesem și cred că ar mai fi mers pe undeva un gel sau baton, dar în rest m-am ținut bine de plan.

Am bifat cei (peste) 50 km și am trecut linia de finiș în 4:16:26, adică locul 2 din 27 de participante la Open Feminin și locul 15 din 70 la General. Am primit și tradiționalul trandafir roșu, oferit doamnelor și domnițelor de la toate probele, iar la premiere m-am făcut cu un vin de adăugat la colecție și o pereche de jambiere.

Pentru cei cărora le-a scăpat ironia din titlu: tot pe locul 2 ca anul trecut, dar cu 3 minute mai rapidă pe 50 km și cu un bonus de PB mult-dorit pe maraton: 3:30:45, conform ceasului. Pe viitor îmi doresc să îmbunătățesc acest rezultat și într-o cursă de “doar” 42 km 🙂