Din nou la Oradea, după mai bine de jumătate de an. Am descoperit în plimbare noi locuri și am privit cu alți ochi străzile și clădirile pe care deja le explorasem în mini-vacanțele anterioare. Pentru că a fost o sâmbătă călduroasă, m-am refugiat în muzee. În două muzee, mai exact.
Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea
În Sinagoga Ortodoxă Aachvas Rein a fost amenajat un muzeu despre istoria comunității evreiești locale, cu obiecte și fotografii. Întreaga construcție arată foarte bine, în exterior și în interior, iar panourile cu informații sunt generoase, așa că recomand o vizită pe îndelete.
La parter am citit o cronologie a comunității evreiești din Oradea, descrierea unor clădiri reprezentative ale orașului, precum și viața unor personalități de seamă, printre care familia Sonnenfeld, care a activat în domeniul tipografiei.
Tensiunea crește pe măsură ce urci la etaj, acest spațiu fiind dedicat Holocaustului. Expoziția în sine e emoționantă, mai ales colajul cu șinele de cale ferată de pe jos și pereții scriși cu numele celor care au murit în lagăre. Sunt expuse și o serie de obiecte care au aparținut evreilor deportați, inclusiv obiecte de la Auschwitz-Birkenau.
Deportarea evreilor din Oradea în 1944 a avut loc din actualul parc Bălcescu; strada de lângă parc chiar așa se numește acum, str. Evreilor Deportați. În plus, în parc se află statuia unei fetițe de 13 ani, Eva Heyman, supranumită și Anne Frank de Oradea, care a ținut un jurnal despre situația tensionată din acea perioadă. Din păcate, și-a găsit sfârșitul la Auschwitz, alături de bunicii săi.
Templul Francmasoneriei din Oradea
Tot aproape de Parcul Bălcescu se află o clădire cu aspect cel puțin interesant: Templul Francmasoneriei. A fost renovat de curând și poate fi vizitat ca muzeu. În prima sală a expoziției sunt detaliate simbolurile masonice și sunt expuse câteva obiecte reprezentative, alături de o galerie cu personalități române care au făcut parte din ordinul masonic: Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Nicolae Titulescu, George Bibescu, Ion C. Brătianu etc. Am văzut apoi alte mici săli (ale căror denumiri îmi scapă acum) folosite la reuniuni și ritualuri, care arată ca într-un roman de Dan Brown.
Mi-aș fi dorit de la acest muzeu mai multe informații despre francmasonerie în general, nu doar despre clădirea în sine și simboluri. Înțeleg că e un grup… misterios, să zicem, dar dacă tot deschizi un muzeu, m-ar fi ajutat măcar puțin de context general și niște chestii de bază. Mai erau vizitatori când am mers eu (chiar am fost surprinsă) și nu păreau a înțelege nici ei prea multe.
La două „gustări” culturale se potrivesc bine două locuri cu delicatese gastronomice:
Piața 9
Mi-a plăcut conceptul acestui restaurant, aerisit, modern, cu mai multe locuri de unde poți să-ți comanzi mâncare, prăjituri, pâine și alte bunătăți, de servit la fața locului sau pentru acasă. Eu am ales să combin 4 preparate de la barul cu salate și mi s-au părut toate excelente. Poate data viitoare ajung și la Piața9 din Cetate.
Flame Restaurant
Aici am avut pe masă pește cu legume și o salată alături, iar de cealaltă parte, piept de rață cu piure. Papanașul a fost delicios, deși diferit de varianta clasică – sau poate tocmai de-asta, aș spune eu :)) Nu foarte dulce, cu un sos lejer.
Acum sunt curioasă ce surprize va avea Oradea pentru mine la următoarea vizită.
