De-abia zilele ăstea mi-am dat seama ce dor mi-e de soare. Nu sunt o mare iubitoare de căldură, dar atmosfera de afară e atât de blândă şi zâmbitoare, că parcă îmi pare rău să stau între patru pereţi, în faţa calculatorului. În fiecare primăvară mi se pare incredibil că a venit vremea bună şi îmi doresc să profit de ea la maxim, de parcă mâine soarele s-ar stinge sau s-ar sfârşi lumea.
Mi-e dor de mirosul de praf din parc, de alei şi de oameni veseli, de nectarine şi de lumina generoasă. Am o poftă nebună de alergat şi de descoperit, de surprins momente simple, de făcut provizii de voie bună. Sunt nerăbdătoare să văd copacii înfloriţi şi verdele din parcuri şi să-mi scot aparatul foto la plimbare. Am pe listă câteva locuri pe care îmi doresc mult să le văd, iar acum cu vremea asta îngăduitoare vreau să nu le mai amân. O dulce hoinăreală e tocmai bună pentru răsfăţat ochii, sufletul şi mai ales picioarele 🙂
