1 Decembrie 2018: semimaraton, sarmale și apă de cocos

E deja al patrulea an în care petrec 1 Decembrie în alergare. Mai exact, la Maratonul cu același nume din parcul IOR, acum și mai festiv datorită Centenarului Marii Uniri.

Când m-am înscris la cursa asta, iarna părea departe. Am ales oricum proba de semimaraton, ca încheiere lejeră a sezonului competițional. Inițial mă bătea gândul să trag tare, că poate PB, dar când am văzut zăpada și temperaturile anunțate mi-am zis că mai bine las ambițiile pentru la anu’. Plus că traseul cu scări nu e neapărat cel mai bun cadru pentru așa ceva.

semimaraton la maratonul 1 decembrie 2018

Straturi, straturi

Site-urile meteo amenințau cu temperaturi până la -11 grade, deci mi-am pregătit multe haine. Trei straturi + geacă în partea de sus și 2 perechi de pantaloni, plus căciulă, mănuși, jambiere, buff.

Când m-am trezit dimineață și am văzut lumina prietenoasă, mi-a mai venit inima la loc. Afară nu mi s-a părut așa frig cum mă așteptam, soarele îmblânzise gerul. 

Let’s get the party started!

Am ajuns devreme la zona de start, de lângă scena mare, unde pregătirile erau în toi. Mi-am lăsat bagajul la garderobă, am mai salutat cunoscuți și parcă deja mă luase un pic tremuratul. După ce au pornit cei de la maraton, la vreo 5 minute s-a dat startul și pentru semi. Yeey, în sfârșit!

Pe primul kilometru aleea a fost neîncăpătoare – cam aglomerat. Însă apoi ne-am răsfirat și am băgat viteză, mai mult de frig.

Inițial îmi propusesem să țin 5 min/ km și să fiu atentă să nu pornesc prea tare. Dar îmi înghețaseră în așa hal mâinile, că a picat și planul ăsta și mi-am acoperit ceasul cu geaca, că poate-poate mă încălzesc. Așa că nu m-am uitat deloc la ceas pe parcursul alergării, doar am mai tras cu ochiul la cronometrul de la poarta de start/ finiș când am trecut pe-acolo.

Partea bună e că aleile parcului erau aproape uscate, deci n-a fost problemă cu gheața. Totuși, m-au încetinit mult scările, alea de lângă pod, de urcat, dar și cele de coborât, de aproape de finiș.

Între timp m-am încălzit, deja nu mai simțeam frigul, ci doar aerul tăios cum se lipea de fața mea și gambele revoltându-se de efort. 

medalie maraton 1 decembrie 2018

21 km, done!

Gata! Ultima tură s-a dus, am trecut linia de finiș. 1:43 mi-a spus ceasul, iar domnul care mi-a pus medalia la gât m-a anunțat că sunt a șasea fată de la semi.

Uitându-mă pe splituri, constat că am fost constantă 🙂 Cel mai lent kilometru a fost primul, iar pe cel mai rapid l-am alergat în a doua jumătate a cursei, ceea ce zic eu că e bine. Kilometrii alergați cu 5 bănuiesc că sunt cei cu treptele. M-am bucurat și că pe ultima parte a cursei am depășit alergători energici, semn că mi-am conservat bine energia. M-a ajutat și partenerul de viață & alergare, că dacă nu era el să mă motiveze cu ritmul lui, sigur o lăsam mai moale.

Timpul mediu a fost mult peste ce mi-ar fi trebuit pentru PB, dar mă declar mulțumită, per total.

21 km 1 decembrie 2018

Tricou și alte bunătăți

Alergarea de pe 1 Decembrie e singura ocazie cu care mănânc sarmale, după cursă parcă intră altfel decât așa, în restul timpului 😀

Mi-a plăcut mult tricoul cu mânecă lungă primit în kit, cu model modern și abia aștept să-l port! Apa de cocos a fost un plus, nu mai băusem și mi s-a părut genială la gust. Am fost și mai încântată când am dat peste ea la masa de alimentare de la finiș, unde a mers de minune cu mere, banane și stafide. Pe traseu nu m-am oprit deloc la punctele de revitalizare, că nu cred că mai pornea motorul :))), dar am profitat la final. 

Cursa voastră cum a fost?

2 thoughts on “1 Decembrie 2018: semimaraton, sarmale și apă de cocos

  1. radu

    Salut. PB, am coborat sub 2 ore, din start pana in finish nu m-am oprit deloc, avioanele au fact spectacol, alergatorii nu mai zic, am alergat cu steagul tarii si mi-a purtat noroc, cel mai frumos concurs de asfalt anul asta! Si un un kit foarte fain…tricoul e f frumos!
    PS pace-ul tau a fost SUB, nu peste ceea ce iti trebuia…mama, de alergam asa ma lua targa:) Bravo!
    PPS cu o zi inainte am alergat la crosul Vin la Alergat la Maciuca, jud Valcea la -12, se pare ca a fost un antrenament excelent ptr a doua zi; vinul de Dragasani a fost delicios…pe ost de carboloading!!:)

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Felicitări, bravo pentru PB!! Dacă ai reușit un Personal best pe așa vreme, cu tot cu trepte, cred că la următoarea cursă îți va fi foarte ușor să faci un nou record personal 🙂
      Asta cu vinul pe post de carboloading n-am mai auzit-o :))) poate carboloading mental 😀

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.