De ceva vreme, cursele de alergare din afara Bucureștiului sunt pentru mine un bun pretext de plimbări și mini-vacanțe. Așa a fost și în cazul Maratonului Internațional Chișinău, la care m-am înscris din curiozitatea de a vizita o altă țară pentru prima dată, pe lângă dorința de a mai experimenta un maraton pe asfalt.
Cursa de la Chișinău a picat fix la o săptămână după nebunia S24H de la Timișoara, însă m-am simțit nesperat de bine după cei 107 km. Totuși, nu mi-am propus să trag prea tare, ci doar să mă bucur de alergarea pe un traseu nou, cât să mai am energie și de explorat orașul.
Am ajuns în capitala Moldovei vineri la amiază, timp berechet să facem un carbloading La Plăcinte, să tragem o tură de recunoaștere pe străzi și să ne familiarizăm cu atmosfera. Despre partea „turistică” a acestei vacanțe voi povesti într-un alt articol, acum să ne ocupăm de maraton.
Vineri seara, în Piața Marii Adunări Naționale, punctul zero al Maratonului, era liniște și pace. N-a fost nevoie să aștept să-mi iau kitul, pe care am avut surpriza să-l primesc într-un rucsac simpatic, cu simbolurile cursei. Mi s-a părut foarte inspirat design-ul materialelor promoționale și al tricourilor, cu iz tradițional-folcloric. Continue reading