Duminica asta am trăit o experienţă tare frumoasă la Bucharest Marathon: am participat pentru prima dată la o cursă de semimaraton (21,0975 km), pe care am şi terminat-o cu bine.
Ideea de a mă înscrie la un astfel de eveniment a încolţit prin primavară, când cineva entuziasmat mi-a povestit cât de fain s-a simţit alergând la o cursă din cadrul Bucharest Half-Marathon. M-am gândit atunci că aş putea să mă înscriu şi eu la ediţia din toamnă, că şi-aşa aveam luni bune la dispoziţie pentru antrenament, iar de alergat aş fi ieşit la alergat oricum. N-am vrut să mă bag direct la maraton, prefer paşii mici şi siguri. Mai alergasem la crosuri, curse de 4-5 sau de 10 km, dar niciodată pe o distanţă de 21 km.
Aşa că după o vară de alergat prin parc, eu cu mine, am avut de data asta ocazia să zburd în compania altor câteva mii de iubitori de mişcare, pe străzile unui Bucureşti un pic cam adormit, dar cu suporteri însufleţiţi. Vremea a fost destul de rece pentru gustul meu, noroc cu soarele care a salvat situaţia.