Vânătoarea de comori arhitecturale – joc pentru exploratorii urbani

“Vânam” de mult o vânătoare de comori arhitecturale, așa că tare m-am bucurat să aflu că va avea loc una la Timișoara, într-un weekend în care sunt în oraș.

Ediția aceasta s-a desfășurat în cartierul Elisabetin, unde mai fusesem într-un tur ghidat, deci bucuria a fost cu atât mai mare, gândindu-mă că am ocazia să “aprofundez” cele aflate atunci.

Vânătoarea de comori arhitecturale este un joc pe echipe de (re)descoperire a detaliilor arhitecturale dintr-un cartier sau oraș, detalii pe care adesea le trecem cu vederea (clădiri, ferestre, statui, balcoane, ornamente etc.). Este similar cu un treasure hunt sau un city quest.

Cum se desfășoară? Fiecare echipă primește o hartă cu zona de explorat (printată, cât de tare?!), indicii, regulamentul și câțiva termeni de arhitectură explicați. Apoi, timp de 2 ore, echipele caută și fotografiază locurile/ detaliile, ținând cont de indicii. Fiecare își face traseul propriu, nu există o ordine anume, important e să identifici cât mai multe puncte descrise prin indicii.

Pot fi atât ornamente/ clădiri unice, cât și descrieri generale, unde ai libertatea de a alege ce fotografiezi (de exemplu, 3 mascaroni-femei), însă e important să fie în zona delimitată pe hartă.

Vânătoarea de acum a avut startul în Piața Plevnei, într-un parc care mie îmi place foarte mult, pentru că e micuț și liniștit, mărginit de clădiri vechi.

Strategia noastră a fost să notăm pe hartă comorile unde erau indicate nume de străzi și să citim cu atenție obiectivele generale, ca să le avem în vedere și pe ele.

Am început în forță, bifând repede comorile din zona Pieței Plevnei datorită turului ghidat de care ziceam, unde chiar ni se povestise despre ele 😀

Am încercat apoi să acoperim cât mai bine Elisabetinul de pe harta primită, mergând pe străduțe cu privirile în toate părțile. Am ajuns pe străzi unde eu nu mai fusesem și chiar am avut ocazia să admirăm detalii extra. Am mers repede, ca să ne încadrăm în cele 2 ore, așa că m-am simțit un pic pe fugă. Pe de altă parte, timpul limită a făcut ca totul să fie mai palpitant.

Vânătoarea de comori a mai avut o surpriză plăcută, și anume locul de întâlnire la final – Scârț, loc lejer, o terasă unde voiam de muuult să ajung. De vreo 2 ani, mai exact. Aș vrea să văd și Muzeul Consumatorului Comunist, care e tot aici, așa că prevăd încă o vizită.