Duminică, 5 dimineața. Când am auzit alarma telefonului, ideea de a părăsi patul cald pentru a merge la Semimaratonul de la Pitești nu mi-a surâs deloc. Mai ales că în ziua precedentă înghețasem cât ai zice “12 km” la alergarea de dimineață din IOR și îmi imaginam că temperatura avea să coboare și azi sub zero grade. Însă cine bagă în seamă astfel de gânduri mai mult de câteva minute??

M-am mobilizat, mi-am luat bagajul pregătit de seară și după ce am mai orbecăit un pic prin casă am pornit spre locul de întâlnire cu ceilalți omuleți, pentru destinația “Pitești”. Afară, beznă, dar parcă nu așa de frig față de sâmbătă.

Semimaratonul “Pe Argeș în jos” se află deja la ediția a treia, dar pentru mine a fost prima participare. Este una din puținele curse de alergare unde înscrierea este gratuită.

După un drum lejer cu mașina pe autostradă, am ajuns devreme la Pitești, câteva minute după ora 8, când la Teatrul de vară din parcul Ștrand, locul startului, încă era liniște și se făceau probe de microfon. Ne-am luat kit-urile de participare, apoi am pierdut timpul la un ceai, într-o benzinărie. Un ceai chiar bun, servit în cești mari, de sticlă transparentă.

Gata de start

Pe la 10 ne-am întors la zona de start, unde de data aceasta era plin (cred că 90% din mașinile parcate în apropiere erau de București). Startul pentru probele de 7 și 14 km era programat la 10:30, iar la 21 km, 10 minute mai târziu. S-au decalat un pic plecările, timp în care am tremurat maxim, deși mă îmbrăcasem bine (prea bine, după cum aveam să constat mai târziu). Am văzut și alergători în pantaloni scurți și tricou, deci probabil că frigul era doar în mintea mea :))

Traseul

A venit într-un final și momentul startului, când am luat-o din loc cu spor, motivată mai ales de frig. Aleile înguste parcului au fost cam depășite de numărul mare de alergători, dar apoi ne-am răsfirat și n-a mai fost o problemă.

Traseul a fost mai ok decât mă așteptam. Privind pe hartă, îmi părea o zonă cam searbădă, semi-industrială, însă la fața locului am descoperit un parc tare fain, pe care l-am străbătut de câteva ori. Am aflat că se numește Lunca Argeșului și cred că e o plăcere să te plimbi vara prin el, când copacii sunt înverziți.

Pe unele porțiuni din traseu, asfaltul sau dalele erau acoperite de zăpadă și gheață – o provocare să-ți păstrezi echilibrul, mai ales la curbe și întoarceri. Însă am supraviețuit fără vreo căzătură. Marcarea traseului a fost ok, poate în unele locuri ar fi fost nevoie ca săgețile desenate pe asfalt să fie mai vizibile, plus câteva benzi suplimentare.

Foto: Catalin Matei Photography

De la a doua tură (din cele 3) am mărit un pic ritmul și zic eu că am scos un pace sub 6 pe toți cei 21 km. M-am încălzit bine, probabil că și temperatura urcase cu câteva grade față de dimineață, iar în cele 4 straturi de tricouri + geacă mă simțeam ca într-o saună. Mi s-au încălzit până și mâinile – lucru foarte rar în cazul meu iarna, deși port mereu mănuși. 

Impresiile de după

La finish am primit un delicios Power Shot de la Sloop, adică un mini-smoothie picant, cu sfeclă roșie și ghimbir, pe care l-am dat gata într-o clipită, deși era extrem de rece. Portocale, mere, batoane sau alte chestii n-am prins. Ce-i drept, nici n-am investigat prea bine locul de unde ar fi trebuit să le iau, pentru că aveam la mine un baton cu fructe uscate, deci n-am avut nevoie de întăriri suplimentare.

Despre alimentele și băuturile de la punctul de hidratare nu pot să mă pronunț, pentru că nu am luat nimic de-acolo.

Recunosc, la finish am fost un pic aeriană. Era haos în zonă, majoritatea participanților terminaseră cursa, oamenii se mișcau în toate direcțiile, iar mie mi-era cald și sete. Încă n-am aflat timpul, dar bănuiesc că puțin sub două ore. Am aflat și timpul: 1:52, locul 4 la Open feminin și 1 la categoria F 30-39.

Medalia e foarte simpatică, seamănă cu un biscuit personalizat, pudrat cu zahăr. Noroc cu șnurul tricolor, că altfel aș fi mușcat din ea :)) Pentru a susține producerea medaliilor a fost recomandată o donație de minim 5 lei, medaliile fiind realizate copiii de la Fundația Rafael, către care au mers bănuții. Un gest frumos din partea organizatorilor!

Per total, mi s-a părut o cursă organizată foarte bine, fără nicio diferență față de cele la care există taxă de înscriere. Un mare Bravo! din partea mea organizatorilor pentru atragerea unor sponsori ca Solaris și Sloop, cu produse care încurajează un stil de viață sănătos. Mulțumiri voluntarilor și fotografilor care și-au oferit suportul, în ciuda frigului!

În concluzie, am marcat încă o alergare relaxată și o cursă reușită, iar părăsirea patului duminică dimineața a fost, până la urmă, o alegere excelentă.

PS: Da, se poate alerga foarte bine și iarna, pentru cine se îndoia de asta 😀