Se dă un weekend liber, cu poftă de pierdut timpul fără remuşcări. Aşa că, pe lângă scris, băut ceai şi citit, merg de minune nişte proiecte de vacanţă! Plus ceva gătit şi o alergare scurtă. A, am zis ceva de pierdut timpul? 😀

Dacă totul merge conform planurilor şi nu apar elemente neprevăzute, pentru mine se anunţă o perioadă bogată în escapade, strecurate cu eleganţă printre zilele de lucru. După surfing printre oferte de bilete de avion, testat o mulţime de date, căutat hoteluri şi ceva coincidenţe fericite, am reuşit să conturez nişte vacanţe în orizonturi mult-visate. Deocamdată nu vă dau alte detalii, dar promit să povestesc pe blog despre ele după ce devin realitate.

La minunatul travel diary primit de la Raluca, în curs de completare, am asezonat câteva grame de plăcere dulce, cu migdale întregi, acoperite într-un ambalaj delicat. Mai exact, e vorba de ciocolata Simon Coll, care m-a însoţit la făcut planuri de călătorit. A fost prima întâlnire a papilelor mele cu această marcă şi probabil nu ultima. Ceaiul negru cu lapte şi-a făcut loc cu graţie în acest duo de ciocolato-vacanţă, alături de câteva suveniruri inspiraţionale.

Spre deosebire de majoritatea tabletelor, design-ul ambalajului de la ciocolata Simon Coll se prezintă în format landscape, adică pe orizontală, şi are un aspect şic, feminin, cu fundal alb ca laptele. Am deschis ambalajul argintiu şi mi-am dat seama că migdalele voluptuoase ascunse în ciocolată abia aşteptau să fie eliberate şi scoase la lumină. M-am molipsit de nerăbdarea lor şi am gustat.

Cremoasă, de un cafeniu cald şi îmbietor, tableta de ciocolată Simon Coll este împărţită în pătrăţele perfecte, de ţi-e şi milă să le rupi. Soluţia? S-o mănânci dintr-un foc, muşcând din ea cu poftă şi savurând îndelung migdalele crocante, care cedează uşor…

Glumesc 😛 Însă chiar şi apelând la metoda “pătrăţel cu pătrăţel”, tare greu mi-a fost să mă opresc. Recunosc, am dat-o gata în câteva zile, ocazie cu care mi-am reamintit ce addictive e ciocolata cu lapte, după ce în ultimii ani am mâncat mai mult ciocolată neagră. Spre deosebire de cea neagră, care e mai rezervată, ciocolata cu lapte nu te lasă în pace până n-o dai gata pe toată. Te bântuie cu insistenţă, îţi face cu ochiul şi te ispiteşte să mai rupi o pătrăţică, la gândul că oricum zilele viitoare urmează să bagi o alergare zdravănă, deci chiar ar fi recomandat să-ţi faci rezerve de energie. (ceea ce e cam mit, dar aşa mi-a şoptit mie ciocolata asta, deci reproduc întocmai :)))

M-am mai liniştit când am văzut că 25% din produs sunt migdale întregi, care se simt ca atare şi deci e mai mare plăcerea să le ronţăi. Îmi amintesc că atunci când eram mică şi mâncam ciocolată cu alune, încercam să le extrag întregi şi să le mănânc separat, mi se părea mie că sunt mai bune aşa. Revenind la prezent, mă bucur că am reuşit totuşi să nu dau gata toată ciocolata dintr-un foc şi am oprit câteva pătrăţele pentru alte planuri de vacanţă.

Marca Simon Coll are o gamă vastă de sortimente de ciocolată apetisantă, albă, neagră, cu lapte, fără zahăr etc. Povestea companiei o găsiţi aici, iar provizii de ciocolată vă puteţi face de aici.