Trei sugestii simple şi la obiect pentru cei care consideră că mănâncă prea multă ciocolată, de la Paul Martin, în cartea „Sex, droguri şi ciocolată”:
1. Dacă obiceiul tău implică ciocolată dulce cu lapte, ai putea încerca să treci la ciocolata neagră cu cel puţin 60% masă de cacao. Aceasta este profund satisfăcătoare în doze moderate, are un indice glicemic mic şi mai puţin zahăr
2. Evită să mănânci ciocolată când îţi este foame. Consumul regulat de ciocolată ca răspuns la foame poate crea o asociere învăţată care amplifică dorinţa de a mânca şi mai mult.
3. Nu te gândi la ciocolată ca la un aliment interzis. Încercarea deliberată de a înăbuşi anumite gânduri poate să le facă mai accesibile, crescând astfel dorinţa de a realiza respectiva activitate. Acceptă faptul că îţi place ciocolata şi nu te simţi vinovat pentru asta, însă consum-o fără lăcomie şi savurează-i din plin aroma.
—–
offffffffffff, uite cum vorbesti tu despre marea mea slabiciune..:) pot renunta la multe, la ciocolata nu prea. nu mananc multa odata, dar la 2-3 zile tot trebuie sa rontai 1-2 tablete. singura modificare am facut-o in sensul ca am renuntat la cele clasice si am descoperit ciocolata neagra. e buna si asa:)
Cred ca am omis sa mentionez chestia cea mai importanta…. NU e nevoie sa renunti la ciocolata! E vorba de a nu abuza 🙂
Reblogged this on ATA MOTEK.
Uu…asta e un subiect foarte sensibil.Acum ceva timp cand inca reuseam sa am o disciplina alimentara, dulciurile erau departe de a reprezenta tentatii pentru mine, insa in fiecare zi ma rasfatam cu cate un patratel de ciocolata neagra pe care il savuram uneori si 5 minute. Era un moment special si stiam ca tre sa ma bucur de acel patratel.
Lucrurile s-au schimbat de cand am ajuns in Italia si desi initial nu am simtit nici un impuls de a consuma dulciuri, in no time m-am trezit dependenta de inghetata, tiramisu si ciocolata. Dintre cele trei s-a pastrat dependenta de ciocolata pe perioada iernii, care s-a agravat in fiecare zi tot mai mult pana am ajuns la performanta de acum de a manca juma’ de kg in 2 zile. Din fericire pentru mine alergatul, mersul la sala si mancatul sanatos in restul timpului ma salveaza, caci altfel as fi ajuns la dimensiuni la care nici nu vreau sa ma gandesc.
Probabil ca a fost entuziasmul noutatii, ai vrut sa incerci din toate bunatatile italiene si ti-ai format un nou obicei 🙂 Eu de obicei imi cumpar pentru acasa doar cate o tableta, si de-abia dupa ce o termin (dar nu mai devreme de o saptamana) imi iau alta.
Vremuri de mult apuse, cele in care o tableta dura si cate 2 saptamani, acum dureaza maxim 2 zile.
Stii care a fost faza cu dulciurile in Italia. Prima jumatate de an nici nu m-am atins de dulciuri, insa uneori practic ma santajau: ” uite am facut un tort, nu vrei sa gusti o bucatica sa-mi spui cum e”, ”hai ca-ti fac o portie mica”, ”ia macar o lingurita”. Am refuzat cat am putut, insa uneori riscai sa jignesti persoana in cauza, asa ca am mai gustat din cand in cand in cantitati infime.
Din pacate zaharul e un drog si de la o lingurita, am ajuns la o inghetata azi, una maine, una in fiecare zi. E un proces care dureaza de 2 ani si cred ca in perioada asta am ajuns la maximul istoric.
Ah, am inteles! Da, e cam greu in cazul asta sa rezisti rugamintilor celorlalti, mai ales ca italienii (si nu numai ei) se simt ofensati daca refuzi sa mananci din ceea ce-ti ofera.
Pe mine m-a cam lovit scarba de ciocolata si chiar si daca o am in casa, evit sa o consum pentru ca nu ma atrage deloc. Nu stiu de ce… Nu mi-a fost niciodata rau de la ea, intotdeauna am iubit-o si acuma asta :D.
Asa sunt eu cu inghetata, nu ma mai incanta deloc. Cred ca am mancat prea multa cand eram mai mica : ))
Ha ha :))). La fel cum is acuma cu ciocolata is si cu inghetata. De vreo 3 ani deja :)).
E cronic inseamna :)) Sper sa nu patesc si eu la fel cu ciocolata 😀
Sa stii ca functioneaza ultimul sfat. Sa nu te simti vinovat, dar sa mananci cu masura atunci cand iti e foarte pofta. 🙂 In ultima vreme am mancat foarte rar ciocolata. E drept ca am mancat alte dulciuri, dar mai lejere si mai putin nocive. 🙂
Da, si la mine functioneaza 🙂 La fel ca mai toate alimentele, e important un consum echilibrat de ciocolata, nu e nevoie sa renunti la micile placeri
Pingback: Miercurea fără (prea multe) cuvinte: Bookfest 2012 « Zâmbet şi sănătate