După ce la UVT Liberty m-am furișat la semimaraton, am zis că sunt destul de refăcută cât să alerg 42km la Timișoara City Marathon – la această ediție Timișoara Capital Marathon 2023. Așa că duminică dimineață la 7 eram în autobuzul spre Otelec, cu gândul de a ajunge la finișul din Timișoara pe picioarele mele (întregi, dacă se poate). Nu mai alergasem maraton de luni bune, long run-urile au fost puține, deci nu prea știam la ce să mă aștept.

Mai o poză, mai o gustare, mai o vorbă și timpul s-a scurs rapid. Startul a început cu minunata urcare (not!) pe pod, dar din fericire n-a durat mult, așa că iată-ne pe pista de biciclete care duce până în Timișoara – vreo 32 km în linie dreaptă, o plăcere!

Planul meu a fost să alerg cu 5:10 cât mai mult și apoi să mă adaptez la situație. Am avut pe tot parcursul cursei alergători în față, în apropiere, ceea ce mi-a fost tare de ajutor, pentru că am avut după cine să trag 🙂

După primii kilometri, soarele ne-a întâmpinat cu multă căldură (mai multă decât mi-aș fi dorit). De data asta n-am mai avut rucsac de hidratare, ci mi-am luat doar două flask-uri mici, pe care să le reumplu la punctele de alimentare, plus pantalonii scurți cu multe buzunare, pe care îi ador, pentru că încap o grămadă de chestii.

Surpriza a fost că am reușit să țin ritmul propus până la intrarea în oraș, ba chiar cu unele ocazii m-am apropiat de 5 min/ km. Oricum, nu am redus mult din viteză nici când drumul a început să șerpuiască, pe sub poduri și prin parcuri, cu lume în jur.

Traseul prin oraș a fost diferit față de cel de anul trecut, dar mi-a plăcut. Picioarele mele n-au avut aceeași părere, pentru că la un moment dat mi-au dat semne că ar începe un cârcel. Din fericire, n-a fost cazul, așa că am continuat să trag spre finiș, cam încetinită. Am rămas oricum sub 5:30, ceea ce m-a bucurat.

Deși grețos de dulce, a prins bine fizic combinația de geluri și jeleuri pe care am folosit-o pe parcursul cursei. 

Prin oraș ne-am întâlnit cu alergătorii de la celelalte probe și atmosfera a fost mai animată. Când am ajuns în Parcul Copiilor, m-am simțit într-un fel ca acasă 🙂 plus știam că nu mai e mult până la finișul din Piața Libertății și mi-am convins picioarele să facă un ultim efort.

Mi-a plăcut să alerg prin Victoriei și mi s-a părut foarte fain că acolo traseul de alergare a fost clar delimitat. Soarele ne-a luat-o înainte tuturor și a ajuns în Libertății la timp să încingă atmosfera.

Timpul oficial a fost 3:38:35 – fix atât mi-a dat și mie pe ceas, la 42,2 km. Aproape ca PB-ul de 3:37:40, care e de fapt split neoficial la o cursă de 50 km. Un pace de 5:11 muncit și locul 4 la Open feminin din 8 participante.

Din fericire, la TCM locul 4 e cu noroc, pentru că la maraton se premiază primii 5 și primele 5, alături de categorii de vârstă, așa că am prins 2 podiumuri, cu vin, diplomă și mini-trofeu. Nu prea beau eu vin în ritmul în care alerg, așa că o să adaug sticla la bogata colecție (care se întâmplă să fie în același loc unde țin gelurile și alte chestii pentru alergare, haha).

Îmi stabilesc de pe-acum o rezoluție pentru anul viitor: să alerg un maraton pentru care chiar să mă antrenez specific înainte. Ar fi primul :))