După câteva zeci de minute bune în care m-am holbat pe net la rezultatele de la Fox Trail Half Marathon, am înțeles că da, e adevărat, chiar am luat locul 2 la Feminin, 30-39 ani, cursa de 21 km 🙂

Mi-a părut rău că n-am stat la festivitatea de premiere; nu știu cum se face, dar în foarte rarele ocazii când sunt pe podium nu ajung să primesc premiul alături de ceilalți medaliați, ci în cadru restrâns :)) Însă până la urmă chiar nu mai contează, a fost o cursă foarte faină și mă bucur că voi rămâne cu o amintire plăcută. Nu e vorba doar de locul obținut (au fost 19 participante la categoria mea, deci fără prea mare concurență), ci și de faptul că m-am simțit de zile mari, de parcă aș fi avut niște aripi energice.

Așadar, se ia una bucată traseu prin Pădurea Băneasa, se condimentază cu entuziasm și se la lasă câteva ore la alergat. Pe lângă traseul de 21 km, la care am participat eu, au mai fost curse de 10 km, 5 km și 2,5 km (kids), așa că duminică dimineața, pe Aleea Privighetorilor, printre standuri cu bunătăți sportive și accesorii branduite, câteva sute de oameni așteptau să pornească alergarea prin pădure. 

Începe cursa!

Startul s-a dat la 10:30 dimineața – cam târziu pentru gustul meu, dar pot să înțeleg decizia organizatorilor. După ce am trecut de scurta porțiune de asfalt și am intrat pe pământ, am reușit să găsesc un ritm potrivit și, chiar dacă am plecat tare, n-am avut deloc dureri sau probleme de respirație. Probabil a fost și meritul traseului prin pădure, care mi-a dat energie maximă: am tras de mine să am un pace bun și totuși la final nu m-am simțit obosită. Că veni vorba, traseul a fost foarte bine marcat – nu aveai cum să te pierzi la câte semne erau în jur, plus că poteca se unduia hotărâtă printre tufe și arbori, iar voluntarii au fost prezenți în număr mare pe tot parcursul cursei. Prin soare, în câmp deschis, am alergat doar o mică porțiune, altfel nu cred că aș mai fi fost așa binedispusă acum…

La punctele de hidratare n-am zăbovit prea mult, am băut apă și am luat din zbor o felie de măr, pe care am ronțăit-o din mișcare. Nu știu cum a trecut timpul, cred că m-am uitat doar de vreo 2 ori la ceas, în rest am fost cu ochii-n patru opt la poteca împestrițată de lumină și umbră, ca să evit rădăcinile și dâmburile ce tot apăreau în cale. Parte din farmecul alergării prin natură 🙂

Spre final…

Pe ultimii kilometri, tot depășind alți alergători, mă întrebam dacă o să pot menține ritmul și n-o să cad lată înainte de linia de finish. N-a fost cazul nici înainte, nici după. 1:52:16 de zbenguială prin pădure s-au încheiat cu un mare zâmbet, o mini-medalie și dorința de a mai alerga pe pământ, la umbra pădurii.

Despre organizare

A fost prima mea participare la un eveniment orgaizat sub marca RUNFEST și mi-a plăcut. Site-ul e clar, bine structurat, iar din ce am văzut, organizatorii sunt activi pe pagina de Facebook și răspund întrebărilor și comentariilor.  Au atras mulți parteneri și sponsori, lucru care se vede și în consistența kitului de participare. Personal, cel mai mult mi-a plăcut tricoul –  Deși materialul și croiala nu sunt tocmai de nota 10, măcar mărimea e ok, deci voi putea să-l port. Celelalte curse de alergare din familia RUNFEST le găsiți aici.