E cool să fii „la dietă” – asta e concluzia pe care o trage oricine răsfoieşte câteva reviste şi site-uri pentru femei.
„Scapă de 5 kilograme într-o săptămână cu dieta X!”, „O siluetă de invidiat după trei zile de dieta Y!”, „Cu dieta Z vei dobândi corpul la care ai visat!”, „Dieta Z562 te scapă de colăcei în doar 24 de ore!”.
Multe doamne şi domnişoare privesc cu speranţă aceste promisiuni şi, cu eforturi uriaşe, respectă pentru o săptămână-două nişte reguli spartane de dietă gen „o măslină, un biscuite şi un măr pe zi”, apoi nu mai suportă şi renunţă, revenind la obiceiurile alimentare anterioare. Ulterior, se întreabă cu tristeţe de ce nu slăbesc sau de ce dieta nu şi-a menţinut efectele după ce a fost întreruptă.
E simplu, pentru că dieta nu e soluţia. Soluţia e un stil de viaţă sănătos. Dieta – aici mă refer la nişte reguli de respectat – poate fi, eventual, doar un mijloc prin care devenim mai ordonaţi, prin care dobândim controlul asupra obiceiurilor noastre alimentare şi prin care învăţăm nişte principii de bază în a ne hrăni. Însă o dietă restrictivă care ne umple de nemulţumiri şi ne secătuieşte de energie nu poate fi eficientă pe termen lung. Degeaba suntem la dietă două săptămâni pe an, iar în rest ne batem joc de organism prin tot felul de excese alimentare. Acest lucru nu va duce decât la frustrări, pe lângă variaţiile neplăcute de greutate.
Stilul de viaţă sănătos înseamnă a învăţa să te respecţi, să-ţi asculţi organismul şi să te hrăneşti ţinând seama de necesităţile proprii. În niciun caz nu e echivalent cu a fi la dietă pentru toată viaţa, cum cred unii. Atâta timp cât alimentaţia sănătoasă este promovată ca fiind un “bau-bau” care te privează de plăcerea cea mai simplă, aceea de a mânca, nu e de mirare că oamenii vor avea o reticenţă în a se preocupa de hrana sănătoasă şi vor căuta doar soluţii de slăbire pe termen scurt.
Perfect de-acord cu tine!!!
Ce-ar mai trebui spus, in opinia mea, este ca un stil de viata sanatos permite mici ”scapari” din cand in cand, asta ca sa nu devenim frustrati de atatea chestii interzise. 🙂
Cel mai important lucru in ce priveste alimentatia, dar si in restul aspectelor vietii, este moderatia. Asta e parerea mea si cu asta am reusit eu sa-mi mentin greutatea, iar stilul de viata (pe cat posibil) sanatos l-am adoptat tot in urma unei diete.
Dar deja incep sa repet din ce-ai scris tu. 😛
Cu un stil de viaţă sănătos acele “chestii interzise” nu mai există, practic înveţi să alegi ce îţi face bine, să fii moderat, şi din când în când să-ţi mai satisfaci micile capricii, dacă apar 🙂
Problema e că moderaţia nu vinde, nu are nimic spectaculos, aşa că se merge pe diete extreme, care din păcate pot să aibă efecte tare neplăcute, pe termen lung…
Dom’le, singura dieta eficienta pe termen lung cred ca e aia : ce e mai bine decat un sandvis? O jumatate de sandvis. Eu n-am tinut dieta niciodata,insa mananc mai degraba ca sa traiesc,nu traiesc ca sa mananc.Mananc de toate,cand am chef,fara sa ma indop,fac si niste sport pe langa, si cel mai mult ma distreaza cand mi se spune : Aa,tot slabuta ai ramas! (daa, dupa 3 copii,ce zici? ) Insa nu sunt asa ca asa e metabolismul meu,dimpotriva, am tendinta de ingrasare binisor ,insa ma controlez,ca daca o iei la vale e mai greu pe urma. Din ce am vazut la alte persoane care tin dieta, dupa dieta aia pun la loc si mai multe kg si se intreaba de unde.
Eu le admir pe mămicile fit, care au grijă de ele şi sunt în formă 🙂 Cred că aşa e cel mai bine, ca fiecare să-şi găsească metoda proprie prin care să se simtă bine şi afară, şi înăuntru.
Pe metabolism nu prea te poţi baza până la orice vârstă, poate să te ţină slab mulţi ani, după care să clacheze. Şi oricum, a fi slab – bazându-te pe metabolism şi mâncând prostii mereu – nu înseamnă că eşti şi sănătos.
Eu chiar eram mai implinita 😀 in studentie,decat acum,ca mancam ce aveam,multe paste,noaptea,pachete de acasa,etc,stii tu, neregulat,patiserie,etc. Singurul sport era mersul la discoteca,des,dar totusi nu compensa 😀 Acum ma incap pantalonii de dinainte de sarcini,desi mi s-a zis ferm ca gata,aia n-o sa ma mai incapa, o sa mi se mareasca soldurile definitiv,etc. Si erau noi si frumosi,mi-am luat multe perechi atunci.Na,ca ma incap :))
Ah, şi eu în studenţie mâncam tot felul de prostii, cred că mi s-a aplecat de atâtea supe la plic 😀
Pantalonii mei din facultate i-am cam dat pe toţi, erau prea mari ca să-i mai pot purta 🙂
Ei Andra, de când am grădina cam mănânc. Am ajuns la concluzia ca se poate slăbi cel mai bine dacă înjumătăţeşti porţiile pur şi simplu, plus ceva mişcare, efort sau sport.
Cât de tare trebuie să fie să mănânci din grădina proprie!!! Plus că îmi imaginez că faci şi mişcare având grijă de plăntuţe 🙂
Ei, încă nu am tras curent electric.Deci dacă scot apă, pt ca am forat puţ de 40 m adâncime, apoi o fac cu o pompă manuală cumpărată de la Dedeman. Era mai ieftină şi alta nu găsisem dar este o variantă cam proastă. Nu are putere.Ce vreau să zic este că scosul apei dând la pompă îţi face muşchi la braţe. Am să îl întrec pe Van Damme. Apoi apa scoasă trebuie dusă cu găleata şi udat plantele. Din cauză că ne cam chinuim aşa, parte din grădină s-a cam ofilit.E soare prea puternic. Şi e nevoie de multă apă. Doar seara, după 7 sau dimineaţa devreme.Până acum nu ajungeam dimineaţa pt ca mergeam la scoala fetii, la servicii, etc. Doar seara de 2-3 ori pe saptămână.De acum ne mai relaxăm puţin că a venit vacanţa.De ex, eu scot in cca. 1oră şi jumătate cam 60 de găleţi pe care le şi transport.Nu mă deranjează efortul făcut la pompă cât transportul cu găleata.Dar m-am şmecherit….fac drumuri cu găleţi mai mici că şi eu sunt mignonă şi deci nu pot căra foarte mult.Ca să ud jumătate din ce am acolo îmi ia 2 ore. Dacă suntem doi reuşim să udăm tot, la 4 braţe sau unul udă şi altul prăşeşte sau face altceva util. Asta după ce vine el de la servici.Şi nu doar mâncăm, am început să şi conservăm diverse legume, aşa cum se fac ele: mai mici, mai strâmbe, mai fără apă.
Deci ai şi o sală de fitness inclusă, cu accent pe bicepşi :))
Pentru început eu zic că e bine şi aşa. Restul aranjamentelor le veţi face în timp 🙂
Nu pot decât să fiu de acord cu tine. Cele 4 kilograme jumătate slăbite din luna decembrie sunt dovada unui stil de viață sănătos, nu a unor diete mai mult sau mai puțin dubioase. Fără ambiție și o schimbare radicală în stilul personal nu merge 🙂
Felicitări, Oana! Schimbarea de stil nu e neapărat uşor de făcut, dar pe termen lung dă rezultate 🙂
chiar ieri discutam cu o colega ca nici macar supa la plic nu cred ca mai este cum era atunci cand eram studenta . am mancat si supa de delikat, si cartofi prajiti in untura si paine cu mustar. dar cu siguranta nu aveau atatia aditivi si tabelul lui Mendeleev inclus in structura si compozitie. asa cum spui, a face alegeri pentru alimentatia ta si, mai ales a familiei tale , inseamna un stil de viata. am in lcuru un articol pe aceasta tema, legat de alimentatia in familie si obiceiurile pe care le transmitem copiilor nostri. mai adun material fotografic cu copilul meu:).
Ar fi bine ca mai mulţi părinţi să conştientizeze cât de important e să fie un exemplu pentru copii, inclusiv din punct de vedere al alimentaţiei. Cred că cel mai mult contează modelul pe care copilul în vede la cei apropiaţi, nu doar ce i se spune că e bine să mănânce.
Nu, e cool sa ai un stil de viata sanatos. Atat de cool ca avem la work challenge de 10k pasi pe zi 🙂 Si am si pedometru de fite :)))
Un stil de viata sanatos inseamna sa te hranesti corect (cat mai aproape de natura as spune eu), sa mananci destul (nu restrictiona sub pragul normal pentru cat esti de activa), sa fi in miscare (sub 5000 pasi pe zi esti sedentara), sa ai grija de sufletul tau, sa fi fericita 🙂
Aşa zic şi eu, dar se pare că mulţi oameni au altă părere 😀
Să foloseşti cu spor pedometrul! Mă tenta şi pe mine să-mi iau nişte gadget-uri la alergare, dar deocamdată mă folosesc de un simplu ceas 🙂
Ah, daaa, să ai grijă de sufletul tău şi să fii fericit(ă) ar trebui să fie pe primul loc!
daca nu primeam in cadrul programului de wellness nu dadeam 100$ pe el, clar. de fapt aveam unul vai mama lui (din 2008) care nu mai inregistra bine si ma tenta unul de 80 lei, tot nefitos. uite ca am avut noroc. si ador FitBit One-ul meu:D hehe
HRM am vazut la 2000lei deci nu , merci 🙂
tu ai ceas cu HRM sau altceva?
:)) Sună profi ce zici tu acolo, dar… nu, am un ceas obişnuit, de mână, care n-are nici măcar cronometru. Însă deocamdată n-am nevoie, că nu mă interesează să număr şi secundele.
ma uitasem pe reviews si FitBit e mereu printre cele mai bune 🙂 deci yay my company lol are si monitor pentru somn. mi-a dat cu rest cand am vazut ca de fapt dorm MULT mai putin decat credeam
Heart Rate Monitor (HRM) am avut mereu boala pe ele…ca ele inregistreaza cum trebuie dar au niste scoruri…pfff…cand alergam foloseam pedometru ala antic (din 2008) . teoretic acum n-am voie sa alerg dar vreau sa ma targui cu doctorita…poate ma lasa :)))